Stiu ca ma citesti uneori si de aceea vreau sa incep de acum sa comunic cu tine in acest fel...am sa incep sa iti scriu ceea ce nu ti-am spus niciodata pina acum...ceea ce speram sa iti pot spune cindva, insa nu a fost sa fie in acea forma, verbala..va fi atunci in aceasta forma scrisa...
Si am sa fac asta pentru ca azi noapte, cind te-am visat mi-ai spus...
tu si scrisul tau tomnatec...asa ai spus, tomnatec...e tomnatic scrisul meu, asa este, insa a fost ceea ce a fost mai bun din mine, acum in toamna vietii mele, anotimpul meu preferat...si poate ca nu intimplator am inceput sa iubesc cu adevarat la aceasta virsta, atunci cind trandafirii inca mai infloresc, in anumite toamne insa...
....iti voi vorbi despre inima mea in aceasta seara...si am sa iti spun ca inima mea a stiut mereu sa fie deschisa in fata ta..nu am inchis-o niciodata, nici macar atunci cind singera, cind o durea si nici macar atunci cind inima ta se inchidea in fata inimii mele...inima mea a inflorit frumos din primul moment cind te-a primit in ea, si pina acum, cind m-ai alungat..caci am stiut dragul meu, din primul moment am stiut ca ma vei alunga...si ca ma vei face sa cred ca eu sint cea care o face, si chiar daca am stiut , nu am spus...stiu ca acel ceva din tine care ma mai iubeste inca a vrut sa mai exist linga tine, insa...nu am putut...si in fiecare clipa cind asteptam chemarea ta, care stiam ca nu va veni, in fiecare clipa inima mea ramasese deschisa...si nu te-am urit niciodata, si nici nu am fugit de tine, nu, te-am iubit cu fiecare clipa..si te iubesc si acum, la fel de mult...inima mea e ca o floare frumoasa care stie sa cinte, o floare rosie asa cum iti place tie...dar darul meu facut tie, mai mult decit propria mea fiinta, a fost sa nu ma inchid in fata ta niciodata..ci sa stiu sa merg inainte asa cum am promis, cu toata dragostea mea intacta...am vrut sa vin la tine, sa nu te indoiesti de asta nici o clipa, la fel precum stiam atit de bine ca nu ma vrei cu adevarat...am stiut de cind mi-ai cerut inelul, am stiut ca mi-l vei cere cind vei vedea ca nu il mai port, am facut-o constient, constienta fiind si ca il voi vedea pentru ultima oara..cind eu ti-am spus ca voi cere sa fiu inmormintata cind va fi cu el pe mina...tu mi l-ai cerut...si ti l-am dat dindu-mi iubirea inapoi
...mi-am lasat capul pe umarul tau de departe in noaptea cind m-ai cheamat la tine si am dormit prima si ultima noapte cu tine, in casa ta...si ti-am spus toate astea, am plins apoi cu dorul acestor luni fara de tine si am adormit visind ca sintem in alta lume, intr-o lume in care putem fiinta cu adevarat pina la capat....si acolo m-ai recunoscut pe mine, femeia ta, cea pe care o astepti de la inceputurile lumii....
