Ne intilnim intre doua gari, intre doua trenuri care vin si pleaca...si drumurile astea care ne despart si care ne apropie adauga bucata peste bucata in sufletul meu...string "bucati" din ceva ce nu are nume...dar care maresc sufletul meu...iar apoi cind nu mai fiintam iau aceste bucati si le contemplu si uneori ma hranesc din ele...Dragul meu de departe...ce draga imi este imaginea ta care imi apare din memorie acum cind nu mai esti...zimbetul tau cind ma vezi sosind...acelasi cu care ma conduci cind plec...zimbet ce nu e niciodata trist caci tu stii sa aduci in viata mea doar bucurie, chiar si atunci cind nu mai esti alaturi aievea...si distanta asta dispare, si e doar clipa si fericirea de a fi umblat pe strazi de a te fi atins intimplator mergindu-ti alaturi...de a-ti simti mirosul si prezenta ta toata...sint uneori gesturi care depasesc cele mai intime momente, sint alaturari care pot fi mai intense decit o imbratisare...azi mi-ai atins buzele incet si totul s-a invirtit si timpul s-a oprit si nu eram decit ...noi
...astept sa vina vremea, cum spui tu...cind ne vom intilni intr-o gara si iti voi spune simplu ceea ce inima mea stie demult deja...astept sa te privesc si sa spun cu vorbele mele ceea ce ti-am scris doar: te iubesc...
