pleaca cocorii...

iubindu-te

Iubindu-te, fiinta mea se spulbera in mii de cioburi
in care ma privesc, multiplicata

iubindu-te, am devinit una cu spatiul din jurul meu

iar clipa ramine suspendata

...sint in mii de forme si sint una in acelasi timp


caci

miinile tale ma recompun la loc, aceeasi si totusi alta

Iubindu-te, am invatat sa ma iubesc
sa imi iubesc chipul
si corpul
corpul pe care tu l-ai modelat dupa dorinta

iubind am invatat sa imi iubesc lacrimile cind tu nu esti si cind
urla neputinta nefiintarii noastre

iubindu-te, am invatat sa ma nasc din nou
in ultima mea viata
aceasta viata in care am ales sa te-ntilnesc

iubindu-te
am invatat sa fiu

barbatul din tine

Vad,uneori, barbatul din tine...caci de cele mai multe ori eu te percep ca pe o stare. As numi-o, simplu, "starea de tine".

Mi-e greu sa definesc ce-nseamna asta... este un mod de a te percepe altcumva decit prin simturile obisnuite...e bucuria de a-mi aminti cu fiecare fibra ca existi...respirind, curgind prin mine. Nu e doar vaz, nu e doar mingiiere...e o "stiinta" ce o dezvolt in timp...

Barbatul din tine trezeste in mine dorinta adinca de a ma asterne-nainte-ti cu tot ce am...si NIMIC nu ma-mplineste mai mult decit sa FIU, sa STIU ca sint.

Nu e doar trupul tau ce-si cere dreptul de stapin ...nu e doar aripa dorintei...

Sa fiu a ta...dincolo de carne dincolo de suflet si de minte...sa fiu inceputul si sfirsitul imbratisarii incepute demult, cind inca nu-ti stiam chipul si nici cuvintele...sa ma zdrobesti si sa ma recompui la loc...sa ma pulverizez si sa m-alcatuiesti dupa dorinta, altfel, asa cum iti doresti in acea clipa...e cea mai mare voluptate a mea...

....sa fiu...sa stiu ca sint cu fiecare clipa care trece...iar tu, tu care-mi stii dorul de fiintare aici si-acum, tu esti apa vie pe care o caut in desert ...

.....sa te astept oricit, sa STIU ca vei veni...si -n aceasta asteptare s-ascult cintecul meu, singurul meu cintec ce-l stiu cinta...sa-ngin acelasi cintec vechi dintotdeauna, cintecul femeii ce asteapta...

Sa fiu femeia ta inseamna sa accept sa DEVIN. Iar devenirea mea, atunci cind fiecare nerv de-al meu, intins la maxim in dorinta de a te-ntelege, e cel mai mare dar ce mi l-a putut face viata

Ma slefuiesc cu fiecare supunere si fiecare lacrima e inceputul unei noi cunoasteri...si vorbele mele, inchise-n trupul meu, infloresc si cinta si te asteapta, oricit

umbra

Jung a fost primul care a vorbit despre umbra ca fiind acea parte din noi pe care o respingem in mod constant din cauza fricii....a fricii de a descoperi cum sintem in intregime ...ne temem mereu: ca nu sintem demni de a fi iubiti, ne temem ca "nu meritam" .....Insa tocmai ea, umbra cea hulita, este cea care ne arata cine sintem ...

Umbra este acolo, e inutil sa fugim de ea...mai degraba ea trebuie cautata si imbratisata..doar atunci ne putem vindeca pe deplin..atunci putem fi liberi...

Dragul meu, mi-ai vazut umbra....ai fost tu cel care mi-ai aratat-o fara ca eu macar sa o banuiesc cum pindea in intunericul fiintei mele...si am tipat infricosata, caci nu ma cunoasteam asa...si intunericul din ea m-a aruncat in deznadejde...insa stiam eu bine ca fara intuneric nu este lumina...si m-am lasat in miinile tale desi stiam ca ma vei alunga desi stiam ca nu doreai sa vezi un alt demon, dincolo de proprii tai demoni...ma voiai pura ma voiai asa cum m-ai plasmuit demult in imaginatia ta...cind asteptai sa ies din cocon asemeni unui fluture ...ai asteptat fluturele si ai vazut omida...

....as fi vrut ca tot ce vine din mine sa fie alb si luminos...as fi vrut sa imi intind aripile ude si sa le las sa se usuce la soare apoi sa zbor frumos, departe...sa vin si sa ma asez pe umarul tau iar tu sa imi privesti culorile...o, Doamne..as fi vrut sa fiu perfecta, sa nu aduc durere si rau in viata ta...apoi am inteles...de as fi facut asta nu as fi fost "intreaga" si nu m-as fi cunoscut...si darul meu nu ar fi fost complet...

Asa ca iata-ma acum cu tot ce este negru in mine..am curajul sa ma arat tie, si numai tie, asa cum sint...

Iarta-ma...dincolo de orice lumina si orice umbra sint EU cea stiuta

tu

intre cuvinte
rostite si nu...
dansul pasilor tai:
suris
atentie
lacrima

tu

cel care despica realitatile cu precizia unui bisturiu
cel care pleaca,
si cel ce ramine

cel care urla in noapte
cel ce asculta si cel ce priveste
cel care stie s-astepte...
oricit

zbor

inaltare

cadere

inalt si abis

imbratisare si abandon

inger si demon

tu...