![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjCSBV2it6fwdaw2rB50CyoTD08OcFSQhRTC1YsxcH3Asm3eVr1vmmfHfuPmSR_BpTF8Y-7TqHHp4mw92aBdrtSQsHP9JubX4SxkIcG9ZdChQuISQNq1tfzUE6B2Sm582EZ_UWlV1jcLHMP/s320/6022_1.jpg)
Sint trista, azi. Vad mastile celor din jur si ma doare. As vrea sa le vad chipurile si nu reusesc. Poate ca ar trebui sa port, la rindul meu masca lor ca sa ii pot intelege, vedea, simti... sau poate ca...port propria masca de prea mult timp si am uitat sa fiu eu ?!
Vreau sa am curajul de a ma privi, in oglinda, caci altfel nu am cum sa ma vad. Sperind ca ea- oglinda- sa fie cit mai transparenta, ca sa ma poata reda cit mai bine...
si ma vad
...am ochii grei de tristetea adunata in trecerea mea prin lume..mi-e greu sa ma mai prefac..mi-e sila aproape de vorbele seci de iubire raspindite ici si colo de oameni plictisiti...iubirea nu poate fi asta. De ce ambalam de mult prea multe ori cu acest cuvint orice altceva: dorinta de siguranta, de a nu fi singur de a ne simti apreciati, de a face sex? etc etc....Oare iubirea cea adevarata este doar aceea din copilarie cind totul era poleit? oare acum printre toti acesti oameni mari purtatori de masti nu putem fi decit niste cautatori penibili care isi creaza propriile definitii?
Ce este iubirea mea? Imi intreb oglinda si ea imi raspunde aratindu-ma pe mine. Iubirea mea sint ..eu....sint eu cea care a avut curajul sa se priveasca , intilnindu-te...care apare aici cind mastile au cazut pe masa, cind totul s-a linisit. Si desi iubirea mea nu poate sa tipe afara ..ea exista. Tinuta inauntrul meu, fara cuvinte, fiinteaza in propria ei lege si in propriul ei ritm...
Pentru ca iubindu-te, iubindu-te...am invatat sa ma privesc fara masca...si ceilalti au disparut. Odata cu mastile lor si schimonoselile lor absurde de fiecare zi si povestile lor de iubire mari sau mici.