mi-ai luat cuvintele

...mi-ai luat cuvintele...mi le-ai oprit...iar eu ...eu am tacut, cum mi-ai cerut

liliac

Iti scriam azi si simteam parfumul florilor mele preferate...si apoi te-am vazut, au fost citeva secunde doar si totusi au fost suficiente pentru ca sa simt adinc in mine, prezenta ta...tu...liliacul...noaptea...

cindva, demult, m-ai intrebat daca as avea curaj sa ies din casa noaptea si sa mergem in padurea ta de liliac...am spus DA si nu era doar o figura de stil, as fi iesit atunci asa cum as iesi si-acum, in noaptea rece de primavara cu liliac inflorit

te-am simti in noaptea asta. cum nu am mai simtit demult

as vrea sa-ti spun

As vrea sa iti spun cindva cum..stiu sa te iubesc

....cum zimbesc amintirii tale, dimineata

...cum tresar cind suna telefonul care imi spune ca esti tu

...cum pling alteori intrebindu-ma in mod obsesiv, de ce, de ce, ce am gresit?

...cum ma linistesc singura amintindu-mi vorbele tale...

...cum ma ascund, speriata de spectrul miniiei tale

...cum fug departe de ceea ce simt, poruncind inimii sa uite...

...cum, generoasa, ma iert pt cuvintele dure ce ti le-am adresat

...cum ma framint noptile , chinuindu-mi sa imi amintesc cum esti, cum ai pielea ori mirosul

...cum, carnea chinuita de amintirea ta, tipa, tipa ...

...cum privesc imaginile tale si cum simt privirea ta de dincolo...

...cum nu ma uit in oglinda, suparata ca nu vad oglindirea ta in ochii mei

...cum plec fara sa stiu unde, ratacind, ca si cind nu mi-as gasi rostul, rostul meu pierdut

...cum imi impun sa tac, ca sa nu stii ce tumult e in mine toata

...cum ma prefac nepasatoare

...cum as vrea sa ma dizolv in tine atunci cind sintem, in sfirsit

...cum ma intregesti de fiecare data cind apari si cum cinta sufletul meu bucuros, ca esti

As vrea sa iti pot spune toate astea cindva si multe altele, unele tacind, unele cu vorbe altfele cu miinile ori cu buzele ...

scrisoare de dragoste

Nu am gasit curajul niciodata sa iti spun ceea ce sufletul meu iti spune demult, dinauntrul fiintei mele...acele cuvinte care insiruite gasesc un ecou atit de adinc in mine...dragostea mea...

Iti voi spune azi, intiia data, inaintea unei noi plecari...dragostea mea...

Si simt bucuria cuvintului rostit in sfirsit...si te privesc de aici si nu ma tem de privirea ta, de cuvintele tale, nu ma tem sa spun ceea ce este atit de mult, atit de adinc in mine

Te iubesc si iubirea asta ...este...este parte din ceea ce am devenit...

Te-am cautat prea mult si prea de departe ca sa ma mai tem...nu ma mai tem de nimic...de timp de loc de oameni ...

Si plecarea de miine catre marea din mine nu mai imi aduce doar lacrimile amintirii...imi aduce si bucuria de a ti-o aduce cindva in fiinta mea...ca pe un dar

Ramii cu bine ...

eu
http://www.youtube.com/watch?v=0907_J_xRSU&feature=channel