Ma redesenez

azi..

azi imi inmormintez in mine gindul...

gindul ca poate, cindva

te voi intelege...

si imi ridic ochii spre cer si printre farime de nori

ma cobor zimbind

un zimbet trist

ce scrijeleste amintirea ta

esti departe, atit de departe si nu simt nimic, unde esti, cum esti

Si strig in tacerea din mine: sint aici....nu ma alunga din tine...sint pasarea ce poate zbura pina-si va fringe aripile, departe...

Stiu ca stii ca te privesc de acolo

Stiu ca stii ca astept anotimpurile sa treaca...cioplindu-ti alt chip

..dar stii tu oare ca ma pot redesena in alte culori?

rasarit de soare la mare

M-am trezit intr-o dimineata si am vazut rasaritul de soare din mare. Si am inteles. Te-am inteles. Si toate lacrimile zilelor fara de tine s-au intors in interiorul meu si toate regretele cuvintelor nespuse au navalit spre tine. Fusesem oarba...nu te privisem suficient...fusesem surda...nu ascultasem cuvintele tale cu adevarat....si ti-am tipat de acolo, din fata rasaritului din mare, al unui nou inceput: iarta-ma...

un nou drum

Ma duc din nou la mare. Si am sa o privesc iar ca si cind m-as privi pe mine..cu tumultul meu si vesnica mea agitatie. Si cu dorinta de liniste ce apare uneori dupa ce privesti marea mai mult timp....am sa te caut in valurile alea ce stiu de tine si am sa pling dar am sa si zimbesc acelor amintiri...si voi spera sa vii pe neasteptate in fiecare zi ...

si am sa te vad venind de departe si voi ramine neclintita, si vintul se va opri odata cu respiratia mea...si bratele mele ce au uitat de tine vor sta pe linga corp, prea grele sa se mai ridice spre tine...si cind te vei apropia atunci de abia ma voi ridica spre tine sa te cuprind pe dupa umeri si sa-mi gasesc odihna la pieptul tau...si voi uita zilele fara de tine si anii multi de cind te-am asteptat sa vii...si voi uita ca nu ai fost atitea nopti in care te-am chemat , fara de vorbe... si voi uita totul, si durerea de a nu fi niciodata al meu si durerea plecarii tale, voi fi doar acolo in fata marii cu tine....sa o privim, pe ea, martora noastra...si voi sti ceea ce nu mi-ai spus, si vei sti si tu, ce nu ti-am spus nicicind...

drumuri

Azi am facut un drum catre tine...si inca de dimineata m-am trezit fericita

...desi stiam ca nu te voi intilni...si cu toate astea sufletul meu era plin de inalt...urma sa fac acel drum, urma sa te intilnesc prin gindurile mele si chiar prezenta mea urma sa lase o "urma"

A fost o zi frumoasa pe care o simt inca in mine...si urma ta impalpabila se asterne peste mine asa cum vine si noaptea, fara de veste...peste un alt vis peste o alta intimplare din viata mea

Iti daruiesc acesti trandafiri plini de stropi de ploaie, trandafiri de munte pe care i-am vazut eu azi...

copacul

Am simtit, azi, copacul din noi. Cel care sta drept intre cer si pamint. Cel care isi indreapta crengile spre cer isi trage seva in egala masura din inalt si din seva de jos. Am simtit cum dincolo de cuvintele frumoase din teorii sau mituri ...noi sintem pur si simplu


Si ca asta e cel mai important lucru: ca stim ca sintem. Asa cum o stie cu siguranta, copacul. Care nu se teme sa se inalte spre cer avind radacinile bine infipte in pamint...

Si te-am simtit cel care esti de departe si am facut dragoste cu tine fara sa vorbim, fara sa spunem nimic inainte si nimic dupa asa cum se intimpla in fiecare zi cu fiecare fir de iarba sau de floare...ca si cind ar fi cel mai firesc lucru din lume: tu, eu, si ei, ceilalti din jur

M-am simtit ca o parte din tot si mingierea ce ti-o aduceam era adierea vintului si soaptele noastre erau fosnetul frunzelor si am avut curajul sa iti spun, pentru prima oara: nu iti fie teama, sint aici, voi fi mereu

Nu e adevarat ca totul e trecator...

2 iulie