Am stiut eu de ce aveam nevoie de imbratisarea ta. Caci dupa ce m-am apropiat de tine totul a stat in loc pentru citeva clipe: respiratia mea, lumea, timpul...te-am regasit ca dupa o lunga absenta, ca si cind s-ar fi anulat toate cuvintele rele ce au fost spuse, ca si cind nu m-ar mai fi despartit doar doua zile de operatia de care imi e atit de frica...nu a fost decit o clipita, atit..insa a fost suficienta ca sa ma dizolv in tine ca sa sa uit cine sint si ca sa ma descopar dupa aceea renascuta....stii cum e? Ca si cind ai trece prin foc si prin ghiata, asa este cind sint cu tine...iar acum...acum este un nou inceput, simt altfel, zimbesc altfel..si mi-ai daruit ce aveam mai mult nevoie: increderea ca va fi bine...acele cuvinte pe care mi le repetai, ca va fi bine, s-au dus in mine si de acolo lucreaza...nu are cum sa nu fie bine, caci ai spus tu si asa va fi....