mi-a fost dor de tine

ginduri de`la munte

Sint la munte acum..iar tu esti la mare...si azi m-ai sunat si simteai soarele linga lacul ala, iar eu simteam,la rindul meu, soarele mergind prin padurea deasa de brazi...eram in doua locuri atit de departate unul de altul si cu toate astea am interactionat ...marea...muntele...nu ti-am spus ca de obicei ce bine imi pare sa te aud, desi de fiecare data se opreste putin inima in loc...m-am multumit sa te ascult si sa iti raspund la intreabari...mi-as fi dorit mult sa stiu ca ai intrat in mare, marea poate sa vindece, marea te poate face sa uiti, sper sa poti merge la ea si sa o simti prin toti porii...de abia am plecat de la ea si deja imi este asa de dor sa o simt...sper sa te duci zilele astea si sa spui ca o iubesc,,,

Ginduri de la mare

Am simtit ca vreau sa scriu...apoi m-am intristrat gindidu-ma ca nu ma poti citi..iar apoi mi-am dat seama ca iti pot scrie oricum si ca iti pot da sa citesti cind se va putea....acum ca scriu e noapte si de obicei te asteptam sa apari, poate chiar esti...eu sint aici inchisa in imposbilitatea de a comunica in modul stiut si incerc sa iti spun altfel lucurile pe care le vad sau le simt....se aud greierii asa cum nu am sa ii mai aud de acasa de la mine, si se simte si miros de flori, sint florile copilariei mele de la mare: mararite, flux, crini...si altele ale caror nume nu il stiu...si ca si atunci in drumul spre baie le ating usor si ele imi spun lucruri de-ale lor si eu le zimbesc si ma bucur sa le simt...sa simt picaturile de apa de pe ele cum ma racoresc si ma bucur sa vad cerul instelat asa cum doar la mare in luna august poate sa fie...

A fost greu. Si nu doar pt ca m-am simtit rau, ciudata raceala asta care m-a tinut departe de mare, ca si cind m-ar fi obligat sa iau o pauza, devenisem poate prea “lacoma “ de a ma contopi cit mai mult cu ea, poate a trebuit sa stau departe de ea, poate a trebuit sa reflectez mai mult, poate a trebuit sa sufar chiar dintr-un motiv nestiut mie...

Si dupa cum iti spuneam si azi, au fost zile cind m-am tot gindit la viata mea si mai mult m-am intristat vazind anii cum s-au dus si vazindu-ma acum in acest loc, impropriu cumva, atit de asemanator cu cel din copilaria mea si nu intr-un mod pozitiv...sint florile si mirosul lor, da, sint greierii si noaptea asta care te indeama la visare, dar ca si atunci e o tristete profunda pe care o simteam inca de pe atunci..si parca nu mai e nici o deosebire intre atunci si acum, parca totul e un “acum” si parca...parca sintem identici cu atunci si noi...

Dar dincolo de orice...e marea...

Am fost pe dig in seara asta si am simtit mirosul de alge si am auzit pescarusii. Si am vorbit ca de obicei cu marea... i-am spus ca iti e dor de ea si ca o sa vii sa o saluti si mi-a spus sa iti spun ca te asteapta...apoi am vorbit lucruri de-ale noastre, imposibil de spus, secrete de fete, stii tu...mi-a venit sa pling dar nu am plins, nu azi..am plins in alta zi...tu stii, eu am stiut de atunci chiar ca nu va mai fi o alta mare pt noi si fericirea mea era impletita in egala masura cu tristetea pierderii....azi cind mi-ai vorbit am mers spre ea, am intrat putin in ea si stiam ca e modul nostru de a fiinta in fata ei, si nu stii cit de bucuroasa eram ca se putea si asa, si desi nu ti-o spuneam, iti eram recunoscatoare ca ma sunai cind stiai ca sint impreuna cu ea, pt a fi cumva, toti trei: noi si marea...mi-ai spus sa fac o baie pt tine, am facut mai mult decit atit..am facut o baie cu tine in marea noastra de atunci...

Nu imi este dor de marea de atunci...caci ea este deja in mine, are locul ei, are starea ei si emotia ei...tot ce s-a intimplat dupa ce ai plecat tu a fost ca marea a devenit “o mare fara tine” iar eu ..”cea care te cauta in marea de acum” Probabil ca zimbesti, ma crezi doar o fata ce face literatura, insa eu simt asa cum scriu, cu toata fiinta mea...eu chiar sint “cea care scrie”...eu nu caut trecutul, care este, asa cum ziceam, in mine deja...vocea ta mi-l aduce inapoi cu tot tumultul de atunci..

ramas bun

Va fi o mare amara...caci nu mi-ai spus drum bun si nici nu mi-ai spus sa o salut din partea ta...si ma duc spre ea nestiind unde esti si cum esti si ingrijorarea imi cuprinde lumea si pling...si am lacrimile sarate ca ea..ramas bun, sa te gasesc inapoi cu bine...

will you be there?

http://www.youtube.com/watch?v=WZSYoI_YPuE

Will you be there? Ai sa fii acolo?