M-am trezit de dimineata, era ceata..o ceata deasa care impiedica lumina sa patrunda pina la mine si m-am intristat...nu aveai sa vii astazi...si apoi incet incet a iesit soarele si m-am inseninat putin desi tristetea inceputului de zi mai era inca sapata in inima mea. Am pornit pe drumul spre tine fara sa stiu sigur ca vii dar apoi m-am bucurat auzindu-te...poate nu ar fi trebuit sa ma bucur asa de tare, poate ar fi trebuit sa spun inimii mele sa bata mai putin si sa rog mai mult lumile dintre noi sa nu te tina departe, nu azi, nu acuma...poate ai simtit ca mi-era dor de ziua asta pe care am inceput sa o numesc ziua noastra, si poate nu se cadea sa fac asta...tu nu stii, nu ti-am spus, cit de mult mi-am dorit sa ma fac bine, sa se duca de la mine boala asta, nu as fi putut sa suport sa ma chemi si eu sa nu pot veni, si uite ca ruga mea a fost ascultata, dar ce folos, cui folosea ca eram eu bine cind tu nu erai???
....acum, de abia acum simt cu fiecare bucatica din mine lipsa ta ....