marea

Marea..cea care aduce mereu la tarm scoici si alge si lucruri din adincuri...de ce m-a fascinat mereu marea, nu stiu...poate pt ca e mereu alta, poate pt ca imi aminteste ca totul e in miscare, ca viata este ceva ce nu se poate opri...

Apoi marea este cea care ne-a apropiat ani in urma...cea la care ma duc atunci cind dorul de tine ma sapa adinc, mai rau decit valurile ei, cea care imi stie secretele si cea care imi spala lacrimile

as vrea atit de mult sa o mai privim impreuna..as vrea sa putem alerga in intimpinarea ei nestingheriti, redevenind cei de atunci...as vrea sa am curajul, in fata ei, sa spun ce nu am spus niciodata, ceea ce am ascuns adinc in mine in tot acest timp...

as vrea sa iti spun ce mult e in mine iubirea asta care nu mai are voie sa aibe cuvinte...

asa ca imi pastrez cuvintele in mine pentru atunci cind imi vei da voie sa le rostesc...si poate va fi ea iar martora noastra...

scrisa intr-o zi cind am vazut marea pentru citeva minute...2 mai 2010