ce trebuie ?

sa tac sau sa vorbesc?

clipe cind sufletul tace

exista clipe cind sufletul, mirat, se opreste in loc...

si in tacerea care se lasa peste tot si toate, totul, absolut totul, devine de inteles....

o astfel de clipa am trait azi alaturi de tine...o clipa pe care am sa o pastrez inauntrul meu ca pe cel mai de pret lucru ...a fost clipa cind sufletul tau a tacut si i-a permis sufletului meu sa il priveasca golit de orice val, de orice cuvint...si eu eram acolo si sufletul meu a contemplat sufletul tau ca si cind s-ar fi gasit intiia data....

si atunci, in tacerea aceea au venit lacrimile

....ale tale si ale mele

si mi-am intors capul sa nu le vezi, sa nu le vad....si s-a prabusit intreg universul meu dintotdeauna si nu mi-as fi imaginat vreodata ca prin acea dezgolire de care am fugit toata viata as fi regasit atit de multa libertate...

am plecat atunci pt ca mai mult de atita nu se mai putea...am plecat pt ca urmatoarea mea miscare nu ar fi putut fi decit una singura...

am trait clipe si zile si ani intr-una singura si parca toata viata de pina acum s-a rezumat la acel moment in care mi-ai permis sa te stiu...si pt toate astea iti multumesc si ma asez cuminte alaturi sa te privesc....

dorinta

..mi-as dori sa imi saruti ochii..care au obosit sa priveasca, sa caute, sa astepte...mi-as dori sa imi spui sa ii inchid si sa iti pot simti buzele atingindu-i usor, ca o bataie de fluture...

fericirea e atit de aproape

...atunci cind ma suni si imi spui ca ti-e bine....

inima ta

Inima ta nu poate fi bolnava....inima ta este acolo in pieptul tau, perfecta...ea stie sa bata si stie sa aduca emotii si sa simta emotii si sa creasca ca si cind ar darui lumii un buchet imens de flori..asa vad inima ta...te rog, spune-i sa faca ce stie ea mai bine, sa iubeasca...si orice e rau va trece, orice durere va dispare...

sterge-mi lacrimile care nu se mai opresc, spune-mi ca nu pleci, ca mai stai inca...spune-mi ca nu s-a terminat intilnirea noastra, nu inca...

tacerea ta

Iti ascult tacerea. Nu mai ii caut intelesuri, nu mai privesc dincolo de ea dindu-i un nume. O numesc, simplu, tacerea ta.

...si imi inghit lacrimile...si nu ma mai chircesc de durerea nestiutului, ci accept...ca tot ce vine de la tine...ca tot ce este atit de bine stiut.

Dragostea mea...te voi numi astfel pina cind voi simti ultima suflare peste aerul din fata mea..dragostea mea...tu nu stii ca nimic nu ma poate opri ?nimic alunga? ma poti arunca ca pe o jucarie stricata, ma poti pedepsi nespunindu-mi vorbe...eu stiu cum esti. eu stiu cine esti . si chiar daca nu ma mai lasi sa iti spun ..eu te iubesc

ne-am vazut

Ploua si veneam spre tine...si timpul trecea greu si gindurile mele se duceau catre ploaia care cadea necontenit ...nu imi imaginam cum esti, nu imi imaginam ce gesturi vei face, nu imi imaginam nimic din toate astea...si apoi cind ne mai desparteau citeva secunde, am simtit inima batind, pasare naiva , in pieptul meu...

Te-am vazut si a tacut si mai mult sufletul meu..caci el stia, simtea...simtea ca esti departat, si cu toate astea inca traia, inca vorbea si inca respira...nu te-am imbratisat cum am dorit si nici apropiat cit sa te sarut...eram doi oameni ce se vedeau dupa multa vreme, departati de drumuri de timpuri de noi simtiri...si am vorbit cuvinte si dincolo de ele ne spuneam timid, ca ne-a fost dor...

Apoi a fost sa fie sa pleci...mult prea repede, mult prea curind...si pasarea sufletului meu a tipat tare, si i-am spus sa taca...sa nu o auzi..dar tu vedeai totul prin mine, eram ca intotdeauna trasparenta...si m-am indepartat prin ploaie pt a ma apropia din nou pt un ultim cuvint....stiam ca trebuie sa fiu cuminte, ca nu trebuia sa implor sa ma rog pt acea imbratisare de care imi era mai dor decit de mine insami, mai dor decit insasi viata mea pe care ti-as fi oferit-o in palme, ca pe un ultim dar....

Am plecat ...si ploua in continuare si imi repetam obsesiv, Doamne, nu urasc lumea care ma desparte de el, nu urasc locul asta, nu urasc nimic, e doar iubirea mea ceea ce conteaza, ea nu poate fi lovita de nimic, ea este, ea este...si atunci am simtit cu adevarat ca ma ajuta...ca il marea Lui bunatate El este acolo cu mine si ca nu ma va parasi...si acea mare durere s-a trasformat intr-o mare bucurie de a exista pe lumea asta...si nu m-a interesat de ce faci ceea ce faci, de ce ma gonesti de ce nu mai imi dai vorbele si prezenta ta...si m-am indepartat in ploaie ...

A venit timpul sa plec, stiu. Nu am sa pling nu am sa tip si nu am sa urasc nimic din ceea ce a fost. Ci am sa binecuvintez clipele cit am fiintat impreuna si am sa te las sa pleci din locul asta in care te-am primit cu atit de multa bucurie...

Lumina soarelui, filtrata de ramuri si frunze

tu...fosnind parul meu cu miinile tale

eu rugind clipa sa se opreasca in infinit

si toate lacrimile mele oprite inauntru pentru mai tirziu

Auzi tu oare strigatul meu ? Auzi cum te chem sa vii, sa fii, sa fim

..spune-mi tu ce sa fac, caci nu stiu, nu stiu unde sa te caut ...nu stiu ce chemare sa fac catre tine...sa tac, sa spun, sa pling sa strig...

Si ma cuprind cu bratele imaginindu-mi ca esti