Iti ascult tacerea. Nu mai ii caut intelesuri, nu mai privesc dincolo de ea dindu-i un nume. O numesc, simplu, tacerea ta....si imi inghit lacrimile...si nu ma mai chircesc de durerea nestiutului, ci accept...ca tot ce vine de la tine...ca tot ce este atit de bine stiut.
Dragostea mea...te voi numi astfel pina cind voi simti ultima suflare peste aerul din fata mea..dragostea mea...tu nu stii ca nimic nu ma poate opri ?nimic alunga? ma poti arunca ca pe o jucarie stricata, ma poti pedepsi nespunindu-mi vorbe...eu stiu cum esti. eu stiu cine esti . si chiar daca nu ma mai lasi sa iti spun ..eu te iubesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu