![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNs3h87x9tvoeB5oPMj-gcnpbmfCym8aEyn2Qfx2RduaKOXWL5ik_858-Qp63Ot203Z0v1i0cSQME8VekR_xim8777ivMmbmuB875lvD-dsen0Js_BeDXm9xZEGLXWaI0F2_RqdG7g9fHX/s320/MarthaGraham.jpg)
Ne aflam intr-un univers paralel, intr-un spatiu unde cunoscutul si necunoscutul sint inghitite de neant. Ceva ce apartine doar acestei clipe. Iar universul in care coexistam citeodata se opreste pentru o clipa din zbatere ca sa-l putem percepe asa cum este el.
Te-am simtit uneori cum cresti in interiorul meu. Te-am simtit ca parte fizica din mine, ca un organ ce nu stia decit de numele tau..si acest organ imi permitea sa te detectez de la mii de ani si eternitati distanta.
Si eu am locul meu in sufletul tau. Chiar daca nu mi-o mai spui demult, eu stiu asta...caci de fiecare data cind am fiintat impreuna nu a fost nevoie sa ma ascund de tine, iar mastile au picat una dupa alta, fara rusine....iar apropierea de tine a fost de fiecare data o binecuvintare....
Stiu ca e tristete in ochii mei. Sint doar un om... Si uneori doare, oricit de mult mi-as dori sa inteleg...caci stiu ca va trebuie sa spun la revedere ...nu e parasire ceea ce se intimpla acum, plecam doar putin mai departe unul de altul... Fiecare pe un drum care nu-i apartine. In aceasta viata nu ne este permis sa ne incrucisam drumurile pentru un timp prea indelungat... Si pentru ca nu mai esti nu trebuie sa te caut altundeva decit in mine....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu