...am stiut ca de atunci nimic nu va mai fi la fel...ca inima mea va incepe sa bata altfel si respiratia mea va cauta sa o urmeze pe a ta...ca miinile mele imi vor mingiia parul incercind sa isi aminteasca mingiierea miinilor tale... nu am sa uit felul in care m-am supus tie fara sovaiala, ca si cind ar fi fost cel mai firesc lucru din lume, ca si cind locul si timpul ar fi fost cele mai potrivite..atunci ceva s-a oprit in universul obisnuit si a facut posibila intilnirea noastra, atit de intensa, atit de rascolitoare...si chiar daca nu am stiut atunci ce urma sa fie cu noi, nu am ezitat sa ne cunostem fara teama de a fi descoperiti...
Si poate nu intimplator ai fost aici, ca si cind ai fi vrut sa imi reamintesti imbratisarea de atunci din bucatarie..dar nu am spus nimic, si nici tu nu ai spus, dar cred ca stiai ... ai fost cu doar citeva zile inainte si mi-ai spus in felul tau , tacind...imi amintesc cum a fost...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu