drum...

Plec miine la drum...si ma bucur ca voi merge cu trenul si ma bucur ca voi trece prin gara ta si ma bucur ca voi simti emotia ce ma incearca intotdeauna cind fac un drum, odata in plus, un drum ce se intersecteaza cu drumul tau...

....fericirea poate fi atit de simpla...sa treci printr-un loc ce il simti ca facind parte din tine, sa poti sa inchizi ochii si sa chemi amintirile...sa te afunzi in sinea ta si sa nu mai fie nimic altceva decit clipa prezenta...

fiintare cu tine

..si totusi ai auzit dorul meu...si am venit desi corpul meu ma oprea, desi fiecare pas era un chin si ma temeam sa nu ma prabusesc...caci nu as fi putut sa nu vin, cum te-as fi intors din drumul tau? Si ma rugam sa treaca raul de la mine si nu stiam incotro merg si cum vor trece secundele si cum voi reusi sa vin...apoi te-am vazut si mi-am ascuns suferinta...dar m-ai simtit si incet incet imi reveneam...nu stii tu cit m-am rugam in sinea mea sa treaca mai repede...nu ma puteam bucura ca esti dupa atita timp, ca pot sa iti vorbesc aievea, nu puteam nici sa respir cum trebuie...si corpul meu ce nu stia s-asculte...ce paradox..tocmai el, corpul meu ce stia durerea de a-fi dor de tine, acum ca erai, contiua sa il doara....

Poate ca a trebuit sa fim si-asa asa...poate ca altfel bucuria mea ar fi fost prea mare, poate s-ar fi suparat vazduhurile si lumile dintre noi, cine stie...mi-am tot imaginat in lunile din urma cum va fi cind te voi vedea...si parca nu mai puteam sa merg prea departe cu imaginatia mea...

..respir usor acum si simt cum vine somnul la mine...si inainte sa adorm iti scriu aici bucuria de a te fi vazut in aceasta toamna ce de-acum stie de tine....

oboseala

...am obosit ..am obosit sa te chem...

accepare

Azi am plins si ai fost linga mine...in felul in care esti mereu, atit de infiorator de real incit uneori nu ma pot opri sa nu ma intreb unde incepe si unde se termina lumea aceasta...in acest spatiu in care ne-am cunoscut si in care lumile se intrepatrund cu forta, cerindu-si dreptul la fiintare...

Nu am crezut ca voi plinge vreodata linga tine...mi-am propus sa fiu mereu tare sa nu ma vezi altfel decit asa cum iti place sa fiu , puternica...insa asa a fost sa fie...sa ma stii oricum, fie chiar si vulnerabila...si desi nu am vorbit despre asta, desi am vrut sa plec inainte de a-ti da tu seama, ai fost, brusc, aici...si nu cred sa fi fost posibil sa fii mai mult decit ai fost deja...si cuvintele de mai inainte au pierit usor ca zburate de vint..si mi-ai poruncit sa tac si sa uit si dialogul acesta fara cuvinte facea mai mult bine decit orice altceva...

Nu imi pare rau ca m-ai simtit astfel...asa trebuia sa fie...sa fiu femeie, sa pot plinge si sa pot primi consolarea ta. Si sa inteleg ca ceea ce imi ceri e dreptul tau, si ca nu pot face altcumva. Voi fi asa cum vei dori, indiferent ce inseamna asta.

nu cred ca stii cit imi e de dor de tine...

...nu , nu cred ca stii cit de dor imi e tine...caci daca ai sti ai simti in ploaia care bate in geam acum a toamna, lacrimile mele...ai simti rasuflarea mea in spatele tau...si te-ai auzi strigat, noaptea...nu, nu stii...si fiecare zi care trece fara de tine este o zi mai putin din viata mea...si fiecare cuvint scris in acest spatiu e o bucata de fericire....si ma dor miinile de dorul tau si ochii nu mai stiu sa ascunda acest dor ...

Niciodata nu mi-a fost atit de dor...niciodata

stii tu?

Stii tu oare cit de mult, cit de imens mult dor imi este de tine?

trandafiri de octombrie

Imi plac trandafirii care infloresc toamna mai mult chiar decit cei de primavara - vara...caci ei stiu sa reziste si cind este frig noaptea, stiu sa bucure si oamenii care nu se asteapta sa ii vada in acest anotimp...imi plac florile care apar atunci cind nu crezi sa mai fie posibil

Toamna...ea stie cum e sa fie si primavara tumultoasa si vara cu arsita ei...si stie ca dincolo de frunzele care se astern cu fiecare zi este speranta ca va veni cindva soarele...