8 noiembrie

..am reusit inca o data...de fiecare reusesc si de fiecare data mor inca putin...cite putin incit probabil la sfirsit cind nu va mai ramine nimic din mine voi muri de tot...stiu atit de bine sa te alung, stiu si ma doare si daca ai sti ce fac eu probabil ca nu ai crede cum de imi iese atit de bine...dar vezi, nu am de ales...simt fara ca tu sa mi-o spui si atunci eu vin spre tine fara sa sovai, cu bratele desfacute desi stiu ca ma vei lovi, desi stiu ca ma va durea si ca zilele ce vor urma vor fi ca si cind lumea toata s-ar prabusi...ce sa fac, asa functionez eu, nu pot altfel...sa ma dau cu fiecare clipa asa cum stiu ca ai tu nevoie, nu cum as vrea eu...si probabil ca asa va fi mereu...

ti-am daruit desenul de ziua ta si am stiut decind m-am apucat sa il fac ca nu il vei primi in inima ta...si am mers mai departe si am plins facindu-l, stiind ca fiintarea lui nu va fi decit un moment atit cit sa apara pe ecranul calculatorului tau...la fel cum se intimpla si cu cele scrise aici...de fiecare data cind scriu stiu ca le vei alunga, si tot le scriu...acum a venit vremea sa iti spun ca toate astea, scrisul sau desenul meu, toate aceste lucruri pe care ti le dau, nu sint doar simple semne...sau simple stari de spirit materializate...ele sint "eu" , ele sint bucati din mine...si ca atunci cind vine vremea lor nimic- nici chiar tu- nu le poate opri....

..e inca ziua ta si desi esti dincolo de acest ecran, desi ti-am vorbit, desi te stiu acolo, nu-ti mai pot scrie ca altadata ....caci tu vrei tacerea mea. Si de aceea ti-o daruiesc ca pe un ultim dar al acestei zile...