mai e putin

Mai e putin...mai e putin si suferinta ta se va sfirsi..cu bine...stiu asta sigur. Stiu pt ca am lucrat sa se intimple asa, m-am rugat cu tot ce am mai mult in mine, stiu pt ca cerul nu a ramas mut la rugaciunile mele..si pt ca oricit de mare ar fi pretul de plata, eu tot am sa merg inainte...nu mai e mult, dragul meu, nu mai e mult si se vor linisti lucrurile si ai sa vezi cu alti ochi lumea atunci, o sa fie ca o purificare prin care a trebuit sa treci ca sa poti vedea altfel lucrurile, oamenii, totul....

Ma adun de acolo unde am stat in ultimele saptamini si nu imi vine sa cred ca inca mai sint vie, ca inca mai pot scrie aici ca mai pot vorbi ca mai pot gindi...a urlat de neputinta in mine totul, am urlat asa cum doar animalele ranite urla atunci cind nu mai pot...dar am si tacut, chircita intr-un colt, asteptind deznodamintul...am renuntat la tot, mi-am luat la revedere de la toti in gind, le-am spus tuturor ca au fost niste oameni cu care am petrecut o bucata de drum si ca ii iert pt ce mi-au facut rau si ii rog sa ma ierte pt ce le-am facut lor...doar tie nu am apucat sa imi cer iertare, mi-am dat seama ca nu o pot face asa, in gind, ca doar in fata ta as putea-o face...si atunci m-am rugat sa mai imi dea un pic de ragaz, sa mai traiesc putin sa te mai vad odata...si am simtit in fiecare zi durerea ta si ma omora suferinta asta de a nu-ti putea spune adevarul, caci nu l-ai fi putut suporta, mai ales acum..si cele doua dureri ingemanatate au prins cumva forta si uite ca acum sint aici si acum, si vei fi si tu in curind, nu ai sa suferi ai sa vezi, o sa fie bine, stiu, stiu pt ca am promis, iar, si El m-a ascultat...