..te-ai intors in lumea mea

Azi te-ai intors in lumea mea...eram singura si gindeam la tine...si ai sunat si s-a intors inapoi tot ce plecase si nu era nimic ce mi-as mai fi dorit, nimic mai mult decit era vocea ta si vocea mea intilnind-o pe a ta...si nu avea mare importanta ce anume vorbeam, conta faptul ca erai, era singurul lucru...apoi mi-ai spus ca esti trist si as fi facut orice sa nu mai fii ..ti-am spus ca nu trebuie , ca uite, inca nu e iarna, uite azi a fost o zi cu soare si a fost frumos, ca si cind s-ar fi razgidit iarna sa vina, tie nu iti place iarna nici un pic, asadar, putea sa mai astepte...mi-a parut rau ca nu te-am rugat sa mai stai, poate reuseam cumva sa te fac sa nu mai fii trist...ce ti-as mai fi putut spune nu stiu nici acum, stiu doar ca orice suferinta de-a ta ma face sa simt in mod fizic durere in fiinta mea...trebuie sa gasesc cindva acele cuvinte sau acele gesturi care sa te faca sa simti fericirea de a fi ...caci asa cum ti-am spus, macar atit am putut si eu!- e ca El nu doreste de la noi altceva decit sa fim fericiti ca existam...nu e rasplata mai mare a faptului ca sintem "aici si acum" decit sa fim fericiti....

Am sa te mingii pe fata data viitoare cind te voi vedea...si nu ai sa ma poti opri ...

Incepe iarna...

In curind va incepe iarna...si ma doare acest nou inceput, e atit de rece in lumea mea...as vrea sa te chem sa te simt aproape dar stiu ca nu am acest drept si atunci as vrea sa ma incolacesc spre mine insami asemeni unui animal ce vrea sa uite si sa se trezeasca dupa mult timp..sa uit de tot, sa uit toata durerea si sa ma simt calda...dar atunci cind fac asta nu simt caldura, nu simt nimic, nu mai imi iubesc trupul ce a uitat de tine, e tirziu, e atit de tirziu si nu mai am putere si nu mai stiu cum sa fac...te vad cum te indepartezi si nu am sa te strig sa te intorci inapoi, am sa ies eu usor usor asa cum am intrat...

Vino aici...

http://www.youtube.com/watch?v=8IlFTAe8A9I

am vrut sa plec azi

Azi am vrut sa plec...mi-am adunat ca intr-un buchet amintiri, bucurii si tristeti, cuvinte spuse si scrise, priviri intoarse inapoi si taceri...m-am dus catre geam si le-am lasat sa zboare departe...nu le-am spus incotro sa se duca, le-am lasat doar...si au pornit catre toamna asta ce urmeaza sa plece si ea, cu frunzele si florile ei deja brumate....m-am asezat apoi stringindu-ma cu bratele, incolacita spre mine insami ...si ti-am vorbit...ti-am vorbit incet, incet, temindu-ma sa imi aud propria voce...erau cuvinte nespuse, care asteptau demult sa se nasca, dar erau cuvinte rostite, nu doar gindite...ti-am vorbit cum nu am reusit nicicind, tematoare sa nu ma alungi , speriata de spectrul miniiei tale...iti explicam de ce voiam sa plec si imi ceream iertare pt toate datile cind ti-am gresit si pt data asta din urma care ma facea sa nu ma mai vreau sa fiu in acelasi loc cu tine...nu stiam cum vor zilele fara de tine, nu voiam sa stiu, voiam doar sa plec, sa nu te mai chinui cu existenta mea, caci asa simteam, ca te chinui, ca te dezamagesc, ca nu sint ce ai nevoie..

Am asteptat apoi sa vina noaptea si eu eram departe de spatiul asta in care te intilneam...si clipele curgeau si inima mea batea in alt ritm, si asteptam orice, blestemul sau binecuvintarea ta...apoi ceva a tipat in mine, si m-am trezit speriata ca si cind as fi adormit si cineva ar fi tipat sperindu-ma in somn..m-am intors si ti-am deschis si aproape imediat ai aparut ..au curs cuvintele intre noi si nu am putut sa-ti spun ce mi se intimplase inainte, pur si simplu nu am putut sa iti spun ca intreaga zi ma hotarisem sa plec ca sa nu mai fiu  o povara...mi-ai spus "noapte buna" si ti-am dorit la fel, si acum sint aici si iti scriu si ma intreb, oare ai sa ma ierti vreodata?.

life as a mirror

"The seeker" does not react to life...(s)he uses it as a mirror that relfects who we really are...

Nu situatiile ne fac nefericiti sau fericiti, ci modul in care reactionam la ele....

Orice ni se intimpla in viata, bucurie sau suferinta, are un inteles..si este acela de a ne pregati pentru momentul in care vom vedea viata nu farimitata in momente de "atunci si acum"..ci ca pe un tot..si asta nu trebuie sa se intimple neaparat dupa moarte...ca sa putem asta, ar trebui sa SA FIM

Durerea mea de acum..durerea de a-ti fi adus suferinta, e prea mare, e prea coplesitoare...atit de mult m-am aruncat in ea incit acum am ajuns dincolo de ea...si inteleg, cu mirare, ca exista o binecuvintare in asta...inteleg ca orgoliul nu este EU, ca el nu este decit o parte din mine, inteleg fie chiar cu acest pret, ca singura, cea mai buna metoda de a nu reactiona la ceea ce ne prezinta viata este aceea de a-ti deschide inima...si simt dincolo de lacrimi ca iubirea de care ti-am vorbit de atitea ori este o iubire omeneasca...stiu acum mai multe despre mine decit stiam inainte de acest moment al durerii...

lumi paralele

Traim in aceste lumi paralele...undeva departe este o punte spre care ne indreptam uneori....acum te privesc de aici de departe si nu am cum te atinge...si nu imi ramine decit plinsul si cintecul dinauntrul meu...

Nu ai inteles...nu ai inteles...ti-am spus de la bun inceput bun ramas, te-am si insotit in drumul tau cel nou, si daca universul meu s-a umplut de bucurie citeva ore, a fost doar pt a pregati suferinta de acum...nu am cum sa iti spun altfel sa mergi cu bine intr-acolo unde vrei altfel decit in aceste fel....