Azi am vrut sa plec...mi-am adunat ca intr-un buchet amintiri, bucurii si tristeti, cuvinte spuse si scrise, priviri intoarse inapoi si taceri...m-am dus catre geam si le-am lasat sa zboare departe...nu le-am spus incotro sa se duca, le-am lasat doar...si au pornit catre toamna asta ce urmeaza sa plece si ea, cu frunzele si florile ei deja brumate....m-am asezat apoi stringindu-ma cu bratele, incolacita spre mine insami ...si ti-am vorbit...ti-am vorbit incet, incet, temindu-ma sa imi aud propria voce...erau cuvinte nespuse, care asteptau demult sa se nasca, dar erau cuvinte rostite, nu doar gindite...ti-am vorbit cum nu am reusit nicicind, tematoare sa nu ma alungi , speriata de spectrul miniiei tale...iti explicam de ce voiam sa plec si imi ceream iertare pt toate datile cind ti-am gresit si pt data asta din urma care ma facea sa nu ma mai vreau sa fiu in acelasi loc cu tine...nu stiam cum vor zilele fara de tine, nu voiam sa stiu, voiam doar sa plec, sa nu te mai chinui cu existenta mea, caci asa simteam, ca te chinui, ca te dezamagesc, ca nu sint ce ai nevoie..
Am asteptat apoi sa vina noaptea si eu eram departe de spatiul asta in care te intilneam...si clipele curgeau si inima mea batea in alt ritm, si asteptam orice, blestemul sau binecuvintarea ta...apoi ceva a tipat in mine, si m-am trezit speriata ca si cind as fi adormit si cineva ar fi tipat sperindu-ma in somn..m-am intors si ti-am deschis si aproape imediat ai aparut ..au curs cuvintele intre noi si nu am putut sa-ti spun ce mi se intimplase inainte, pur si simplu nu am putut sa iti spun ca intreaga zi ma hotarisem sa plec ca sa nu mai fiu o povara...mi-ai spus "noapte buna" si ti-am dorit la fel, si acum sint aici si iti scriu si ma intreb, oare ai sa ma ierti vreodata?.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu