rugaciune

Doamne,

da-mi putere sa merg inainte!
Nu stiu ce sa fac..nu stiu ce sa gindesc...nu stiu nimic, Doamne
Stiu ca vreau sa te caut sa te gasesc si sa te rog sa il salvezi, atita tot

inima

Azi inima mea a batut mult, mult prea mult

speranta

Trec zilele si noptile ca intr-un vis...si uneori nu mai stiu ce zi urmeaza...si totul decurge in mod automat...ca si cind ar fi un program care merge inainte in virtutea inertiei..privesc afara primavara care se chinuie sa apara si nu simt nimic, nici speranta, nici tristete, e o primavara pe care nu o vreau... nu vreau o primavara fara tine..trec pescarusi prin fata ferestrelor mele si tipatul lor imi aminteste de mare..e o mare inghetata, care nu mai stie de marea de atunci...Doamne, cit de mult as vrea sa te aud, fie chiar si pt o clipa, sa imi spui ca esti inca aici, ca vrei sa ma auzi..ca ai nevoie de mine...si stiu ca nu am dreptul sa cer asta, stiu ca mi-am pierdut acest drept si nu indraznesc sa cer cerurilor iertare....

...sper..sa ma suni si sa spui: sint aici...vino, te astept...si as veni , ca de fiecare data, cu tot ce am...si mi-as pune viata ta in miinile tale si ti-as spune sa mi-o iei, caci fara tine, viata mea nu mai imi apartine...

ai plecat

Ai plecat in acelasi anotimp in care ai si aparut ...

dragostea mea

A venit cindva dragostea mea spre mine si m-am oprit din drumul meu...si de atunci nimic nu a mai fost la fel, asa cum nimic nu va mai fi la fel de acum inainte...si mirata ti-am zimbit , caci nu ma asteptam sa vina asa, pe neasteptate atit de tirziu in viata mea...si am primit-o cu bratele deschise de la bun inceput, si m-am aruncat cu totul ca intr-o mare buna si calda...marea noastra de atunci...pe care o port in mine mereu...

Au urmat flori si imagini si cintece si cuvinte ..iar realitatile fiintau cu gratie ca intr-un dans cu reguli doar de el stiute...si clipele...clipele se dilatau la infinit si ficare intilnire lasa un semn adinc in carnea mea...sa te aud venind sau sa ma chemi la tine erau cele mai mari daruri pe care mi le facea viata...si nu ma temeam, aveam curajul de a-ti sta alaturi in orice mod doreai...si totusi .ma temeam uneori, mi-era teama sa nu se supere stihiile...ca si cind nu as fi fost invatata sa fiu fericita..ca si cind m-as fi temut ca nu merit...

Acum..acum e totul altfel...si incerc sa inteleg cine sint eu acum, cu tine, ma creionez altfel si ma intreb ce sa fac cu aceasta iubire, ce sa ii spun, cum sa o port, pe ce fel de brate? Si ii spun sa astepte, sa nu dispere, sa aibe incredere....si fiecare clipa constienta e indreptata in sus, implorind , cersind, facind orice trebuie ....nu poti pleca dragul meu, nu poti pleca...nu va mai fi mare si nici apusuri si nici pomi infloriti...nu am stiut sa inteleg ca dincolo de cuvintele tale era iubirea ta, m-am temut tot timpul, acum ca stiu, tocmai acum, nu poti pleca...si inca cer, si inca ma uit la cer cu ochii goi si imbratisez toata distanta ce ne separa si te rog, pe tine te rog, caci doar tu te poti opri din acest drum, mai stai...