Trec zilele si noptile ca intr-un vis...si uneori nu mai stiu ce zi urmeaza...si totul decurge in mod automat...ca si cind ar fi un program care merge inainte in virtutea inertiei..privesc afara primavara care se chinuie sa apara si nu simt nimic, nici speranta, nici tristete, e o primavara pe care nu o vreau... nu vreau o primavara fara tine..trec pescarusi prin fata ferestrelor mele si tipatul lor imi aminteste de mare..e o mare inghetata, care nu mai stie de marea de atunci...Doamne, cit de mult as vrea sa te aud, fie chiar si pt o clipa, sa imi spui ca esti inca aici, ca vrei sa ma auzi..ca ai nevoie de mine...si stiu ca nu am dreptul sa cer asta, stiu ca mi-am pierdut acest drept si nu indraznesc sa cer cerurilor iertare....
...sper..sa ma suni si sa spui: sint aici...vino, te astept...si as veni , ca de fiecare data, cu tot ce am...si mi-as pune viata ta in miinile tale si ti-as spune sa mi-o iei, caci fara tine, viata mea nu mai imi apartine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu