Nu mai am ce sa iti daruiesc..nici cuvintele mele, scrise sau vorbite, nici prezenta mea, nu te mai simt in mine cautinda-ma si nici nu mai iti populez visele...m-ai alungat cu totul si am acceptat, asa cum ti-am promis ca va fi mereu, totul....am spus corpului meu sa uite si lacrimilor mele sa ramina acolo unde stiu...am ajuns acolo unde nu credeam ca voi ajunge vreodata, am ajuns la capat...si dincolo de tot ce a fost, dincolo de sentimenutul imens de gol interior, dincolo de toate astea a ramas, cum ai spus tu cindva, un zimbet, unul singur...nu mai am nimic dragul meu pt tine, decit un trandafir, atit de ireal, un trandafir mov cu alb, care imi place sa cred ca exista cu adevarat undeva...e un trandafir in care noapte violeta se impleteste cu ziua , asa cum s-a impletit si viata noastra cindva...ziua si noaptea...ti-l dau tie sa iti stea alaturi ca si cind as fi eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu