dorul de tine

Dorul de tine bintuie lumea mea si iese inafara...si isi tipa neputinta: de ce acum, de ce atit de tirziu, de ce nu ne-am intilnit intrun alt timp si un alt spatiu? cind am fi putut cinta acelasi cintec si dansa acelasi dans?

intind miinile si imbratisez aerul dintre ele...si esti in acel spatiu, imaterial....si chem in inima mea marea aia turbata si jocul trupurilor noastre printre valuri...si mi-e dor mi-e dor si nu ti-o spun, o tin adinc in mine....

Nelinisti

Ma tem sa nu dau altceva decit ai nevoie, ma tem sa nu intelegi altceva decit doresc eu sa spun, si cind constientizez teama asta ma infior, caci teama e opusul iubirii...

...si nu reusesc sa spun ceea ce simt, nu reusesc sa spun...mi-e imens de dor de tine , mi-e dor sa te aud sa te vad, sa iti aud cuvintele si risul, mi-e dor si de brutalitatea ta cum spui tu, de felul cum ma impingi sa iti dau placere, ma tem sa o spun ca sa nu ma alungi, caci atunci cind nu ai nevoie de mine, stiu sigur, nu vrei sa auzi astea, dar eu cum pot sti cind sa ti-o spun?

Si tac

Si ma invirt in universul meu intrebindu-ma in mod obsesiv, ce soarta ciudata mi-a dat iubirea asta si cum s-o spun, cum s-o las sa creasca...

...si imi doresc sa iti mingii fata si nu stiu de iti face placere gestul meu si nu stiu nici macar de vrei tandretea mea, sau daca ar trebui sa "fiu" doar pur si simplu...si innebunesc uneori la gindul ca nu ti-am spus nici pe departe ce insemni pt mine si ca toate umbrele tale si tot ce alcatuieste fiinta ta, tot ceea ce te temi ca m-ar indeparta, absolut totul, fac parte din aceasta iubire pe care nu o pot evita...caci face parte din mine

...si imi vine uneori sa te implor sa mi te-arati cu totul, cu brutalitate, sa STIU sa nu te temi, sa nu ma tem...sa inteleg ...dar nu am dreptul sa o fac, o vei face tu la timpul potrivit...insa ceea ce vreau sa stii cu siguranta e ca nimic nu ma sperie, nimic nu m-ar alunga de linga tine, nicio grozavie..

Stiu, m-am calit, am invatat sa ascult si dincolo de cuvinte, sa deslusesc si ceea ce poate nu ar fi trebuit, si in aceasta aplecare spre intelegerea fiintei tale m-am aplecat spre mine defapt si m-ai induiosat de atitea ori cind ai avut rabdare sa ma scoti din tristetile mele…si a urlat de atitea ori neputinta in mine, de ce ne-am intilnit ACUM cind nu se poate avea decit aceasta frintura a fiintelor noastre, de ce nu altcindva? Si mereu imi spuneam...asa a fost sa fie, si bine ca e si atit, bine ca ne-am gasit printre drumurile noastre...puteam sa nu ne intilnim deloc...si parca undeva in adincul fiintei mele strabate un fior...ca si cind te-as fi chemat si tu ai fi auzit si ai venit...dar e ceva atit de vag...

in bratele tale

..am stat in bratele tale dupa ce m-ai imbratisat ... si a fost ca si cind m-as fi intors acasa dupa un drum lung...ca si cind as fi mers mult timp prin noapte si as fi ajuns undeva unde este lumina si cald si bine...m-ai tinut strins si iti auzeam inima batind atit de real, atit de incredibil de aproape...ma impacasem cu mine in sfirsit, nu mai era lupta din mine, erai doar tu eram doar eu si acea clipa suspendata...si imi cautai mina si o tineai strins si nu puteam sa ma desfac si as fi vrut sa am curajul sa iti spun, nu mi-o lasa niciodata, tine-ma asa linga tine oricit, fa-ma parte din tine, lasa-ma sa ma hranesc din tine prin tine...

Si ma uitam la chipul tau si incercam sa il memorez cumva sa imi ajunga pe mai tirziu in zilele cind nu urma sa fii cind doar vorbele aveau sa fiinteze intre noi...si respiratia mea cauta ritmul tau in mod inconstient, pentru ca atunci, nu vroiam altceva, vroiam doar sa exist in acelasi moment cu tine..

Cine sint eu?

Sint zina ta cea buna, cea care te vegheaza din lumea ei ...

Cea care a venit de departe pentru ca sa te intilneasca...atunci cind s-au implinit vremurile...

Sint cea pe care ai chemat-o cindva si cea care te-a strigat la rindul ei dintrun univers atit de diferit...

Nu am stiut ca pot fi zina

insa tu m-ai atins cu gindurile si cuvintele si miinile tale si m-am metamorfozat...mi-ai spus: esti zina mea cea buna...si am acceptat ca orice vine dispre tine, cu simplitate

Si dorintele tale au devenit porunci pentru mine si iti auzeam chemarea de oriunde ai fi fost, oricit de departe....si am inceput sa traiesc si sa simt prin tine si mi-am marit puterile...

Iar acum simt ca pot orice

Ca viata are un alt sens si o alta dimensiune

Ca suferinta oricit de cruda ar fi ea deschide un nou inceput

Ca dincolo de orice conteaza clipa unica in care simtim ca SINTEM

Sint zina ta si este cel mai frumos rol pe care mi l-a oferit viata pina acum..iar sa te servesc este cea mai mare bucurie a mea..