..am stat in bratele tale dupa ce m-ai imbratisat ... si a fost ca si cind m-as fi intors acasa dupa un drum lung...ca si cind as fi mers mult timp prin noapte si as fi ajuns undeva unde este lumina si cald si bine...m-ai tinut strins si iti auzeam inima batind atit de real, atit de incredibil de aproape...ma impacasem cu mine in sfirsit, nu mai era lupta din mine, erai doar tu eram doar eu si acea clipa suspendata...si imi cautai mina si o tineai strins si nu puteam sa ma desfac si as fi vrut sa am curajul sa iti spun, nu mi-o lasa niciodata, tine-ma asa linga tine oricit, fa-ma parte din tine, lasa-ma sa ma hranesc din tine prin tine...
Si ma uitam la chipul tau si incercam sa il memorez cumva sa imi ajunga pe mai tirziu in zilele cind nu urma sa fii cind doar vorbele aveau sa fiinteze intre noi...si respiratia mea cauta ritmul tau in mod inconstient, pentru ca atunci, nu vroiam altceva, vroiam doar sa exist in acelasi moment cu tine..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu