Nelinisti

Ma tem sa nu dau altceva decit ai nevoie, ma tem sa nu intelegi altceva decit doresc eu sa spun, si cind constientizez teama asta ma infior, caci teama e opusul iubirii...

...si nu reusesc sa spun ceea ce simt, nu reusesc sa spun...mi-e imens de dor de tine , mi-e dor sa te aud sa te vad, sa iti aud cuvintele si risul, mi-e dor si de brutalitatea ta cum spui tu, de felul cum ma impingi sa iti dau placere, ma tem sa o spun ca sa nu ma alungi, caci atunci cind nu ai nevoie de mine, stiu sigur, nu vrei sa auzi astea, dar eu cum pot sti cind sa ti-o spun?

Si tac

Si ma invirt in universul meu intrebindu-ma in mod obsesiv, ce soarta ciudata mi-a dat iubirea asta si cum s-o spun, cum s-o las sa creasca...

...si imi doresc sa iti mingii fata si nu stiu de iti face placere gestul meu si nu stiu nici macar de vrei tandretea mea, sau daca ar trebui sa "fiu" doar pur si simplu...si innebunesc uneori la gindul ca nu ti-am spus nici pe departe ce insemni pt mine si ca toate umbrele tale si tot ce alcatuieste fiinta ta, tot ceea ce te temi ca m-ar indeparta, absolut totul, fac parte din aceasta iubire pe care nu o pot evita...caci face parte din mine

...si imi vine uneori sa te implor sa mi te-arati cu totul, cu brutalitate, sa STIU sa nu te temi, sa nu ma tem...sa inteleg ...dar nu am dreptul sa o fac, o vei face tu la timpul potrivit...insa ceea ce vreau sa stii cu siguranta e ca nimic nu ma sperie, nimic nu m-ar alunga de linga tine, nicio grozavie..

Stiu, m-am calit, am invatat sa ascult si dincolo de cuvinte, sa deslusesc si ceea ce poate nu ar fi trebuit, si in aceasta aplecare spre intelegerea fiintei tale m-am aplecat spre mine defapt si m-ai induiosat de atitea ori cind ai avut rabdare sa ma scoti din tristetile mele…si a urlat de atitea ori neputinta in mine, de ce ne-am intilnit ACUM cind nu se poate avea decit aceasta frintura a fiintelor noastre, de ce nu altcindva? Si mereu imi spuneam...asa a fost sa fie, si bine ca e si atit, bine ca ne-am gasit printre drumurile noastre...puteam sa nu ne intilnim deloc...si parca undeva in adincul fiintei mele strabate un fior...ca si cind te-as fi chemat si tu ai fi auzit si ai venit...dar e ceva atit de vag...