cadoul meu la sfirsit de an

http://jurnaluliubiriimele.wordpress.com/

casa dintre zapezi

In casa visurilor mele te pot astepta oricit...chiar si in aceasta iarna, chiar si intr-un alt timp....te-astept cu focul in soba sa spargem nuci si sa ridem ca doi copii cind aruncam cojile in foc...te-astept, calda, sa iti alung frigul ce te-a cuprins in drumul acesta spre mine....te-astept sa te imbratisez si sa ma las dusa de tine pe brate, sa ma rupi de tot ce inseamna departare, asteptare, durere, dor...

Tu...iti soptesc numele si ma cuprind cu bratele ce nu mai stiu de tine...mi-e dor de ceva ce nu poate fi niciodata, mi-e dor sa ascult cum cade zapada afara si noi sa fim in casa, pe inserat...vreau sa te fac sa iubesti iarna si fiecare anotimp ce este cind esti cu mine...vreau sa te string in carnea mea si sa ramina un semn de-al tau acolo, vreau....sa imi spui ca ma iubesti ca atunci in iarna aceea cind nu am venit cu tine desi totul in mine tipa de dorul tau...vreau sa alung din mine imaginea nefiintarii noastre si vreau sa fie doar ultimele tale cuvinte din acel an: te iubesc...

Acest Craciun

Craciunul de anul asta sa iti aduca linistea si impacarea de care ai nevoie, dragul meu...si daca nu-ti pot fi alaturi pentru a-ti ura tot binele din lume, sint cu gindurile linga tine cu tot ce alcatuieste fiinta mea, aceea ce nu poate fi atinsa...te mingii de departe pe fata, prelung, asa cum imi place, si te recunosc cel stiut...si ma las cu capul pe pieptul tau si visez la un Craciun din trecut unde toate astea ar fi putut fi adevarate...si pentru toate datile cind vor mai veni sarbatori ca acestea si nu voi fi linga tine, si pentru toate clipele cind poate vei dori sa fiu si nu voi fi, iti spun acum, voi fi cu orice altceva nu poate fi vazut, atins, mirosit, gustat...voi fi cu ceea ce e dincolo de vaz sau de miinile tale sau de ale mele, voi fi cu intraga mea fiinta care iti simte dorul cu fiecare clipa...

primul tau trandafir rosu

Nu am putut adormi azi noapte ...imi apareau tot felul de imagini, neliniare in timp, ale intilnirilor noastre...si din toate s-a conturat acel prim trandafir rosu de la tine. Pe care mi l-ai dat neasteptat..si pe care l-am aruncat departe citeva luni mai tirziu, in incercarea de...a te uita...

Si-am plins acum dupa 3 ani....de dorul lui. Ca si acum, si-n acea noapte nu am putut dormi gindind la ce ar fi putut insemna el, ce ai vrut tu sa spui prin gestul tau atit de nebunesc...

si mi-am amintit cum ti-am spus a doua zi ce cred eu despre toate astea si cum ai ris tu si cum am ramas fara sa stiu ce sa cred...si cum au trecut anii peste noi si s-au adaugat alte flori peste trandafirul tau si s-au spus atitea cuvinte si au fost atitea alte gesturi si cu toate astea, acel trandafir uitat isi vrea si el povestea lui, acum.

ce putea spune altceva un trandafir rosu? ce era atit de greu de inteles? de ce am fugit de acel adevar? cind inima mea iti stia bataia demult...

tu. ..tu m-ai iubit de pe atunci...si eu...eu am fost prea tematoare, prea speriata, ca sa cred ca e posibil asa ceva...si tot ceea ce sperasem si se intimpla era prea mult pentru mine...

Ca si atunci, nici acum nu stiu sa deslusesc toate semnele tale. Ca si atunci , ma privesc in oglinda si-mi spun: nu are cum sa fie adevarat, eu nu merit sa fiu iubita. Si desi toate gesturile tale o arata si o simt , adinc in mine, ma tem inca...sa nu dezamagesc. sa nu ranesc, sa nu fiu altcumva decit ai vrea sa fiu. Si nu iti spun...ca sint clipe cind darurile tale ma fac sa TAC...ca nu imi vine sa cred ca e real ce mi se intimpla...ca si-acum cind scriu si iti privesc inelul ce sta nedespartit pe mina mea, nici acum nu-mi pare real ca mi l-ai dat, asa cum nici atunci nu imi venea sa cred ca mi-ai oferit un trandafir rosu...

...l-am facut sa zboare, tradafirul tau...l-am aruncat pe fereastra si a fost primul si ultimul lui zbor...poate a trebuit sa fac asta pentru a te putea regasi apoi...ii cer iertare ...si iti cer iertare si tie ...si iti primesc inapoi amintirea trandafirului tau in inima mea, de data asta pentru totdeauna. Si...dupa atita timp, iti spun:

Iti multumesc ca ma iubesti

trandafirul uitat

am uitat sa iti dau trandafirul ce ti l-am cules in miez de iarna...un trandafir mic, rosu, parfumat...a facut acel drum cu mine si acum l-am adus ofilit acasa, martorul intilnirii noastre...si m-am trezit plingind de mila lui, de mila mea

De ce nu am curajul sa iti vorbesc? sa iti spun ce mult drum am facut catre tine? Stii prea putin, stii doar de dorul meu, stii doar de foamea si setea de tine, nu stii cine sint, nu stii de ce am facut acest drum spre tine, spre mine...

M-ai intrebat azi care sint minciunile mele...si am spus ca cea mai mare minciuna e sa nu iti spun cit de mult te iubesc...si am sintetizat astfel pe toate celelalte....

nothing but you

http://www.youtube.com/watch?v=RVGR8tdj-z0&feature=fvw