alegere

Cu ani in urma am ales sa fiu ...eu. Am ales sa simt, sa vorbesc, sa rid, sa traiesc cu tot ceea ce ma alcatuieste. Am ales sa ma las in voia marelui val care este iubirea fara sa ma intreb incotro ma duce, fara sa imi doresc sa ajung undeva.

Am ales sa intru in lumea ta atit de diferita de tot ceea ce stiam pina atunci. Si am inotat printre stari si sentimente si emotii si am invatat sa tac si sa spun cuvinte, sa imbratisez si sa ma darui, sa fiu supusa dar si sa ridic privirea atunci cind o cereai...Am acceptat cu mindrie sa iti stau alaturi in modul in care o doreai si am invatat si sa plec atunci cind doreai...fara sa pun intrebari, fara sa ma umilesc, pur si simplu....chiar si atunci cind oasele mele scrisneau de dorul tau si miinile mele se ridicau inutil sa prinda aerul ce cindva statea intre mine si tine...

M-am bucurat de risul tau si de privirea ta patrunzatoare si am plins ore nesfirsite fara ca tu sa stii .... din cauza unui cuvint sau unei priviri....dar apoi venea o noua zi, o noua zi in care urma sa ma intilnesc din nou pe mine si acolo urma sa fii tu...caci tu...tu erai in mine deja de atit de mult timp...si nimic nu te putea alunga de acolo, niciu unul din cuvintele sau gesturile tale...

Caci alegind sa te iubesc m-am regasit pe mine...si asta nu se poate uita...