Vine din nou Mos Niculae si in acest an....dar nu il astept...l-am uitat undeva departe in amintirile mele, atunci cind inca povestile faceau parte din noi, atunci cind magia acestei nopti imi aprindea imaginatia...au venit ani in care continuam sa cred ca va veni , cumva, in sufletul meu, plin de daruri, daca nu de dulciuri, atunci cu daruri ale sufletului...acum nu mai este nicaieri...acum nici daca i-as simti atingerea nu cred ca as mai crede ca nu e decit o alta plasmuire a mea....As fi vrut sa iti spun astazi din lucurile uitate din copilaria mea, as fi vrut sa retraiesc pret de macar o clipa ce s-a intimplat atunci..si totusi nu am avut curajul de a o face...sau poate, nu am stiut cum...si am pus alte cuvinte si alte lucruri care nu au facut decit sa departeze si mai mult tot ce a fost cindva in aceasta noapte...caci simt ca nu merit sa primesc nimic, simt ca nu mai pot fi cineva caruia sa i se aduca daruri...si ultimele tale cuvinte, ca el sa vina in aceasta noapte mi-au adus lacrimi in ochi...el nu mai poate veni pt mine...
Am crescut si am uitat cum este. Am uitat sa mai visez si mi-au cazut si mie aripile cindva, nu stiu exact cind...am indraznit sa iubesc si am invatat sa uit sa o fac...si atunci nici un drum , niciunde, si nici un dar, oricit de frumos ar fi, nu imi pot da fericirea pe care am simtit-o ...e pustie lumea mea insa stiu ca va veni cindva o noua zi cind voi zimbi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu