rasarit

A rasarit soarele intr-una din diminetile de la mare. Si eu am fost acolo...si emotia inceputului m-a infiorat pentru prima data in acele zile in care incercam, fara sa reusesc, sa simt marea...mi-am dat seama ca eram doua entitati, una in fata alteia, si pentru noi rasarea soarele in acea zi...la fel cum rasarea pentru multe alte fiinte...si am zimbit trist, ca si cind as fi regasit ceva stiut, al carui nume l-am uitat demult...

marea ce va sa vina

...e o mare pe care nu o astept...

alegere

Miine nu am sa fiu ptru tine. Am sa fiu ptru oricine altcineva, ptru colegii mei, ptru cei cu care ma voi intilni pe strada, voi fi ptru toti cei care vor dori sa ma aibe in acest fel, o fiinta intilnita la intersectia drumului lor...si aceasta alegere a mea, care stiu ca va durea, e una constienta, si stiu ca vor urma zile lungi fara de tine, si ca va fi mai ales marea fara tine, insa nu am de ales, mi-ai cerut sa te uit din sufletul si carnea mea si trebuie sa te ascult, ca de fiecare data.

..sa ma vad cu tine a fost mereu un mare dar pe care mi-l faceai....sa fiintam impreuna- oricum- si oricit de putin timp, era ca si cind as fi fost in sfirsit reintregita......Nu stii- caci nu am gasit curajul sa iti spun- ce au insemnat aceste saptamini in care ne-am vazut, cit de multa bucurie mi-ai adus si cu cita nerabdare te asteptam...dar nu iti pot nesocoti dorinta, ti-am promis de atitea ori sa fiu ascultatoare, ca sa fac ce imi ceri trebuie sa am curajul de a ma opri din drum atunci cind ma chemi...

Iarta-ma daca te dezamgesc miine...nu stii cit ma doare...dar nu am de ales

***

Si totusi am fost pentru tine...

loc

Iti scriu din locul in care ne-am intilnit cindva...e casa cu banca in fata, aceeasi pe care stateam cu nu mult timp in urma cind ai venit pe neasteptate...si cele trei momente raspindinte in timp puncteaza cumva simtirea mea de acum, de la carne la suflet si acum, la memorie...incerc sa le leg una de alta si nu pot, e prea mental totul, stau aici cu ecranul in fata si incerc sa ma pun pe mine in cuvinte, si e greu...cum a fost atunci...apoi din nou, atunci, apoi acum...ce sint toate aceste clipe care au disparut undeva de unde le putem culege ca pe niste flori? sint momentele noastre, irepetabile, si totusi atit de prezente prin evocarea lor...imi amintesc atit de viu cum te-am asteptat atunci sa vii, era cald si luasem inghetata, apoi ti-am aratat pozele copilariei mele, am vrut mereu sa le aduc aproape de tine, sa ma stii cum eram ...apoi imi amintesc gesturile apropierii, imi amintesc chiar cum am fost imbracata dupa...era atit de cald, era sfirstit de mai...apoi acum, in joia in care oamenii se pregateau de sarbatoarea pascala, cit de uimita am fost vazindu-te...toate astea se pun strat dupa strat in sufletul meu si dau "senzatia de tine"...

eu cred ca totul, absolut totul, ramine undeva...in locurile prin care trecem...nu poate fi sters . te caut acum aici si te gasesc dar nu asa cum ma aspteptam, e ceva inefabil...e timpul care schimba perceptia si clipele care aduc clipa de "acum"...stiu, mi-ai spus de atitea ori ca simti doar clipa, si totusi stiu, stiu cu acuitate ca si tu poti simti clipa cea trecuta si poti evoca trecutul cu atit de multa intensitate...nu e nevoie sa o spui, am simtit de-atitea ori...asa ca azi nu e nevoie sa te chem, caci esti deja in aerul de-aici si chiar si in trandafirii infloriti ce atunci erau altii...

asezare

S-au asezat, bucata cu bucata, cioburile in care se sfarimase fiinta mea...si totul s-a intimplat firesc, ca si cind nu ar fi fost niciodata altfel...si m-am trezit zimbind ca unei amintiri, acelei dureri din fiinta mea care ma facuse sa uit unde sint, cine sint...

Sint din nou intreaga, dar parca alta...si nu am sentimentul unei reusite, nu ma simt mai "stiutoare" sau mai "matura", ma simt ca si cind as fi trecut prin foc si prin apa, ca si cind totul ar fi fost un vis, atit....

Iti desenez conturul fetei cu virful degetelor, usor, cu ochii inchisi...si-mi simt respiratia ca si cind ar fi respiratia ta, si nu ma tem...nu ma mai tem...am invatat cu adevarat sa plec iar acum , am invatat si sa ma intorc atita cit trebuie, nu mai mult...

...iar degetele mele nu ma dor ca altadata ca nu simt carnea aievea, si nici buzele ce nu iti mai stiu demult sarutarile..... te stiu cu negrul si cu albul din tine, si nu mai vreau mai mult acum...

si drumurile tale spre mine sint fiecare din ele un mod de arata acest intreg al tau, si ma bucur, ma bucur atit de mult ca esti, incit tot ce e rau dispare si tot ce sint se contureaza iar si iar...

plecare

Acum...acum realizez ca cel mai mare dar pe care poti sa il faci cuiva pe care il iubesti este sa il lasi sa plece

Te iubesc prea mult pentru a te face sa suferi, raminind. Asa ca accepta sa plec frumos, privind inapoi la toate lucrurile si toate emotiile si visele pe care ni le-am daruit in acesti ani

Am inteles azi- poate prea tirziu- ca am stat prea mult. Iarta-ma.

m-ai chemat

..mi-ai spus ca imi batea inima ca atunci...mi-era atit de frica, nu stii tu cit, si cu toate astea nu am ezitat sa vin sa te intilnesc , sa fug la primul cuvint rostit de tine. A fost suficient sa spui " doar tu ma poti ajuta", atit. Si am venit si gindurile mele erau confuze, si nu stiam de esti dincolo de acea usa, insa era ceva ce trebuia sa fac pt ca mi-o cerusesi tu. si daca nu ai fi fost, si daca nu as fi avut nici cea mai mica banuiala, si tot m-as fi dus, pina la capatul lumii as fi mers, acolo unde se intilnesc norii cu linia orizontului, si tu stiai asta...

si am intrat si nu stiam daca sa cred ca era vis sau realitate, si niciodata in viata mea nu am incercat atit de multe sentimente deodata...si ai simit inima mea din imbratisare si m-ai linistit asa cum poti doar tu, mingiindu-mi cu infinita tandrete parul, si nimic nu a mai contat, nici ora tirzie, nici locul strain, nimic...

nu am spus nimic din toate astea, nu era nevoie, era cea mai mare surpriza facuta de tine vreodata, si totusi...de cite ori mergind prin fata acelui loc nu m-am gindit, cum ar fi sa mergem acolo, de fiecare data cind te conduceam spre gara am gindit asta si m-am si oprit din gind, prea rusinata pt a-l mai putea duce mai departe...

esti o permanta mirare, tu...si nu mai incerc de mult sa te inteleg...nu pot decit sa ma bucur de fiecare data cind esti in orice mod si in orice fel alegi sa ma chemi...

...a fost marti acel apus superb pe care l-am vazut impreuna...cind suferinta mea sapa in suflet ca un vierme lacom... ai fost ieri...si ai fost si azi...e tot ce conteaza...