Iti scriu din locul in care ne-am intilnit cindva...e casa cu banca in fata, aceeasi pe care stateam cu nu mult timp in urma cind ai venit pe neasteptate...si cele trei momente raspindinte in timp puncteaza cumva simtirea mea de acum, de la carne la suflet si acum, la memorie...incerc sa le leg una de alta si nu pot, e prea mental totul, stau aici cu ecranul in fata si incerc sa ma pun pe mine in cuvinte, si e greu...cum a fost atunci...apoi din nou, atunci, apoi acum...ce sint toate aceste clipe care au disparut undeva de unde le putem culege ca pe niste flori? sint momentele noastre, irepetabile, si totusi atit de prezente prin evocarea lor...imi amintesc atit de viu cum te-am asteptat atunci sa vii, era cald si luasem inghetata, apoi ti-am aratat pozele copilariei mele, am vrut mereu sa le aduc aproape de tine, sa ma stii cum eram ...apoi imi amintesc gesturile apropierii, imi amintesc chiar cum am fost imbracata dupa...era atit de cald, era sfirstit de mai...apoi acum, in joia in care oamenii se pregateau de sarbatoarea pascala, cit de uimita am fost vazindu-te...toate astea se pun strat dupa strat in sufletul meu si dau "senzatia de tine"...
eu cred ca totul, absolut totul, ramine undeva...in locurile prin care trecem...nu poate fi sters . te caut acum aici si te gasesc dar nu asa cum ma aspteptam, e ceva inefabil...e timpul care schimba perceptia si clipele care aduc clipa de "acum"...stiu, mi-ai spus de atitea ori ca simti doar clipa, si totusi stiu, stiu cu acuitate ca si tu poti simti clipa cea trecuta si poti evoca trecutul cu atit de multa intensitate...nu e nevoie sa o spui, am simtit de-atitea ori...asa ca azi nu e nevoie sa te chem, caci esti deja in aerul de-aici si chiar si in trandafirii infloriti ce atunci erau altii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu