Am fost printre nori si am simtit , pret de citeva clipe, ca orice este posibil...ca daca am ajuns atit de sus, atit de departe de ceea ce simt in mod obisnuit ca fiind contingentul, atunci se poate...orice...si dincolo de frica de a vedea lumea de atit de sus, dincolo de teama cumplita de a ma pierde...am simtit bucuria reusitei..de a-mi fi invins frica de a fi acolo, sus...iar norii care pluteau printre noi nu faceau decit sa amplifice senzatia de ireal....te-am purtat cu mine acolo sus...stiu ca ai fi fost pierdut ca si mine, de inaltime, de frica haului ce se casca din toate partile...dar iti vorbeam, iti spuneam cuvinte si te linisteai si puteai sa admiri natura care stiu ca iti place atit de mult...ai fost nestiut de nimeni, acolo sus printre nori, si tu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu