Aduc in mintea mea, de demult o amintire...si se profileaza pe pinza sufletului meu acea zi de 27 februarie de demult...din urma cu 33 de ani...o prima moarte, a puiului meu de gaina. Si ma doare ca nu am avut puterea sa il privesc fara viata, eram copila si moartea era hida si nu voiam sa mi-l amintesc asa...a fost cea mai mare durere, aceea de atunci, cind am simtit ca cineva la care tii se duce...si nedreptatea si zbuciumul..de ce..de ce nu l-am tinut alaturi, de ce l-am lasat singur, el care era atit de temator? pastrez si acum, undeva doua pene...si tristetea zilei acesteia de azi, dublata de o alta moarte, doi ani mai tirziu...o pisica neagra, frumoasa...aceeasi zi fatidica...
Si au trecut ani multi apoi ..dupa 30 de ani de la moartea puiului meu m-ai chemat tu, aducindu-mi inapoi ceea ce credeam ca fusese sfirsitul nostru. A fost atunci cind , dupa multe luni, credeam ca nu te voi mai vedea vreodata. Era pe 27 februarie 2007 ...acum 3 ani...si veneam spre tine cu senzatia cuiva care vede un om mort, inviat. Si nu iti pot descrie mirarea si uimirea de atunci..ca erai aievea...
si asa s-a inchis cercul...mi-ai adus ziua acea plina de tristete inapoi, fara sa stii ce insemna pt mine...si am inviat...s-a colorat totul...
Si acum ma uit cu ochii mei de departe si iti vad tristetea si stiu ca iti e greu caci iar vine moartea care vine sa tipa dreptul sau....si as vrea sa iti spun o vorba, una singura, o vorba care sa iti aduca liniste..caci stiu ca nu ai...si iti spun doar ca sint alaturi de tine asa cum ai nevoie, nu altfel..si stiu ca e greu..
