singuratea unei lacrimi e uneori mai grea decit un plins greu...dureros...caci o singura lacrima cind cade are in ea tristetea unei lumi intregi...m-ai alungat azi si niciodata nu am simtit atit de acuta singuratatea cum am simtit-o azi...nu aveai nevoie de mine, nu aveai nevoie de prezenta mea de cuvintele mele...si m-am trezit acum cum o lacrima, una singura, cade pe obraz...si m-a durut rau, m-a durut ca si cum o intreaga lume ar fi fost rasfrinta in ea...Nu ai nevoie de mine, de ajutorul meu, de fiinta mea...nu ma mai chemi nu ma mai cauti..si nu stiu unde sa fiu ca sa ai nevoie de mine...tristetea ta e straina mie...si as vrea sa ma ascund ca un animal care e ranit si il doare...care asteapta sa treaca timpul ca sa il doara mai putin...unde esti si unde sint in ce departari?
..lasa-ma sa fiu linga tine oricum, lasa-ma sa iti spun ca esti mai mult decit o spui acum, decit vrei sa ma faci sa inteleg...nu lasa lacrima mea aia singura sa sape pe obrazul meu durerea lumii intregi...nu vezi, chiar nu vezi, cit de mult te iubesc pentru ceea ce esti pentru ceea ce poti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu