Facem drumuri spre ceilalti...crezind ca am putea auzi altceva sau vedea altceva decit ceea ce este in noi...insa odata ajunsi la destinatie, vedem, mirati, ca nu putem vedea decit ceea ce ochiul nostru poate recunoaste deja si auzi decit ceea ce sintem obisnuitit sa auzim...Unde ma duc miine? intr-o noua calatorie...la capatul careia te voi gasi...si te voi privi iar si te voi asculta iar miinile mele vor recunoaste trasee uitate...trasind dire invizibile pe pielea ta...
Apoi vom pleca iar pe drumurile noastre, aceleasi..si frintura de adevar atinsa va disparea printre celelalte...
Mi-ai spus azi ca m-ai luat din lumea mea si mi-ai aratat altceva...vezi, eu cred ca nu putem merge in alte lumi decit daca vrem asta...caci fiecare iesire din noi e tot o intoarcere inauntrul nostru...si fiecare cautare , desi exista deja, trebuie inceputa, nu se poate altfel...
As vrea, ce mult as vrea, sa stii cu adevarat ca nu ma doare. Ca nu vreau mai mult ca nu vreau sa spargi lumile cunoscute...chiar daca uneori ma zbat si singerez ca o pasare ce a zburat prea mult si prea departe, eu stiu ...stiu cind sa ma opresc. Nu te teme pentru mine. Si nu te teme nici ca voi zbura vreodata prea departe de tine...voi fi mereu in lumea pe care ai pregatit-o pentru mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu