Ma oglindesc asemenea acestui copac in apa si vad acolo crengi si flori si fructe...si nu stiu cum sint cu adevarat, stiu doar cind ma privesc in oglinda din fata mea. Fara oglinda nu pot decit banui cum arat ....cum fiintez...
Am nevoie de tine
Ca sa ma pot privi
ca sa iti daruiesc imaginea mea rasfrinta....intreaga
sa cresc din apa ta...sa pot sa rodesc...si sa astept sa plece iarna sa infloresc din nou
si sa-ti soptesc la nesfirsit..ca te iubesc...
...Nu, nu exista ochelari intre mine si tine...sintem doar noi, atit. Si nu este iubirea cea care deformeaza realitatea, din contra, ea este cea care o creeaza....
Nu, nu ma sperie nimic din ceea ce se afla dincolo de tine...dincolo de mine, nimic nu ma sperie si nici nu ma alunga. Voi fi acolo sa treaca anotimpuri peste mine si flori sa cada in apa ta iar tu sa le porti departe spunind povestea unui pom indragostit ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu