urmele tale

au trecut zile peste mine si peste urmele tale peste fiinta mea...si inca te simt , inca iti simt rasuflarea noaptea si inca te caut cind ma trezesc...ma trezesc zimbind ca si cind as purta o mare taina si chiar o port, adinc sapata in carnea mea... e taina fiintei tale care a trecut prin pielea mea, in mine

Nu stiu sa o spun in cuvinte si totusi incerc, incerc sa las un semn aici ca sa pot sa retraiesc altadata, bucuria intilnirii cu tine...sint imagini disparate care nu imi chinuie mintea prin amintire, si nu este nici dorul de a le simti iar, este mai degraba o liniste care are un alt ecou...miinile tale mingiindu-mi parul...mirosul pielii tale...respiratia ta peste fata mea...durerea si placerea amestecata atunci cind m-ai patruns...finetea pielii intimului tau..

...inchid ochii si zdrobesc in mine un geamat inceput demult, demult de tot, si zimbesc iar a aducere aminte...sint 8 ani azi de cind te-am vazut intiia data ...si chem din nou din trecut in mine, dupa amiaza aia de primavara...si lumina din ochii tai ...

marea de atunci

Azi ti-am pus citeva poze de la marea de atunci...si trecutul a navalit cu putere, asemenea valurilor alea turbate..

si am privit cum eram noi cei de atunci...si dincolo de timpul care a lasat urmele necrutatoare am vazut aceeasi lumina din ochii tai si m-am recunoscut si pe mine, aidoma.

te chem in noaptea asta spre marea de atunci si chiar daca e frig, chiar daca nu ne poate primi in imbratisarea ei, as vrea sa o privim cu ochii de azi, pe ea, marea de ieri...

a venit primavara

A venit primavara de chiar ziua ei...si nu mi-a venit sa cred ca a iesit cu adevarat soarele de dupa nori dupa atitea zile de intuneric..si in drumul pe care il faceam spre tine incercam sa imi pastrez respiratia stiuta si nu reuseam...

Si strabateam acei kilometri pe care sufletul meu ii strabatuse de atitea ori fara sa imi dau seama nestiind daca e aievea sau nu...si ceea ce simteam nu avea nume, nu era bucurie, nu era temere, nu stiu ce era..

iar acum cind sint din nou aici incercind sa inteleg ce se intimpla cu mine, inca nu stiu...de ce pling, caci nu e un plins de durere, nu e nici fericire, nu stiu ce nume sa ii dau...ma tem sa iti spun toate astea si ma tem de orice ar putea sa imi indeparteze starea asta in care ma transform cu fiecare clipa...si ma uit in oglinda si ma mir sa ma vad zimbind...

Nu cred sa gresesc daca spun ca nu am avut pina acum o asemenea intensitate a simturilor, nu imi pasa sa arat ce am, ce am devenit...si ma rog sa nu se termine niciodata, sa te las acolo unde esti acum...si vreau sa spun si nu stiu cum, cit de implinita m-ai facut si cit de mult imi doresc sa iti aduc macar o mica parte din ceea ce mi-ai daruit tu...

nu ai inteles...

Nu ai inteles ....ca ceea ce simt acum nu mai poate fi incadrat, sablonat, comentat...eu sint acum si aici, si e tot ceea ce conteaza. Eu nu ma mai definesc nici prin el, nici prin tine, eu nu mai sint sotia lui si nici iubita ta, eu sint doar eu, si poate ca la asta trebuia sa ajung in cautarile mele...poate ca iubirea fata de un om spre asta duce, la o cunoastere de sine care nu se poate defini prin celalalt, ci duce doar la o siguranta a existentei insasi....

M-a durut atit de mult alungarea ta din mine, atit de mult, cit n-ar putea spune cuvintele mele vreodata...nu m-am opus pt ca iti spusesem de atitea ori ca nu poate fi altfel, nu aveam cum sa nu te ascult...era ceea ce iti promisesem fara vorbe de atitea ori, ca iti voi fi supusa pina la capat...si nu puteam sa te refuz in acea ultima rugaminte...trebuia sa imi conduc la mormint iubirea pe care o lasasem sa se nasca din mine, pe care o vazusem crescind, inflorind de atitea ori...dar tu aveai drept de viata si de moarte asupra mea, ce as fi putut spune sau face? Cum m-as fi putut impotrivi? Mi-ai spus ca atita a fost, ca de acum inainte vom fi doar in aceasta forma a prieteniei, si am acceptat desi urla in mine totul si deznadejdea mea devenise fiara care ma devora in fiecare noapte, cind nevenindu-mi sa cred ca e adevarat, stateam cu ochii fixi in gol...si semnul a venit...a murit nu doar iubirea mea, ci si un om apropiat, a murit "amanta" asa cum trebuia sa moara si amanta din mine...si luni in sir am plins aceasta dubla moarte fara de lacrimi, si mii de intrebari imi naveleau in minte, uneori in mod obsesiv: de ce? de ce acum? ce soarta crunta ma mina acum departe si de ce nu mai aveam voie sa te numesc in mine ..iubirea mea...

Nu am putut uita cum n-am sa pot uita nici de acum inainte...cum nu am sa ma pot intoarce spre nicaieri...si ochii mei atit de incercanati nu mai stiu ride pt ca zimbetul l-am lasat undeva departe, cindva...

de ce as fi vrut sa te vad azi

http://www.youtube.com/watch?v=YhjwoHcMVTs

"Each of these lives is the right one. Every path is the right parth.Everything could have been everything else and it will have just as much
meaning"

drumurile tale

Mergi miine spre munti....de-ai sti tu de cite ori te-am insotit in drumurile tale si cite vorbe am spus tacind...am stat de fiecare data cuminte, tinindu-mi rasuflarea, prea tematoare sa nu fiu descoperita, si prea fericita ca sint acolo, nestiuta...uneori ma sunai si tresaream, trezita din visurile mele...si vorbele mele pareau poate reci caci nu imi imagineam ca vor putea fi spuse, nu doar gindite...atit de multe drumuri am facut in acest fel cu tine incit un alt fel de drum imi pare imposibil...si de acolo de unde stau te privesc si doar uneori, extrem de rar, te ating usor..sa nu-ti dai seama ca sint...

Azi am simtit ca dincolo de intrebarea ta, ce fac eu miine, ai inteles ca as putea veni, din nou , cu tine...