Mergi miine spre munti....de-ai sti tu de cite ori te-am insotit in drumurile tale si cite vorbe am spus tacind...am stat de fiecare data cuminte, tinindu-mi rasuflarea, prea tematoare sa nu fiu descoperita, si prea fericita ca sint acolo, nestiuta...uneori ma sunai si tresaream, trezita din visurile mele...si vorbele mele pareau poate reci caci nu imi imagineam ca vor putea fi spuse, nu doar gindite...atit de multe drumuri am facut in acest fel cu tine incit un alt fel de drum imi pare imposibil...si de acolo de unde stau te privesc si doar uneori, extrem de rar, te ating usor..sa nu-ti dai seama ca sint...Azi am simtit ca dincolo de intrebarea ta, ce fac eu miine, ai inteles ca as putea veni, din nou , cu tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu