banca

Mi-ai spus cindva ca te voi astepta sa vii in fata casei mele, pe o banca...atunci , demult, am crezut ca e doar un vis ca atitea altele, insa acum cind el a devenit realitate, incep sa cred ca ceea ce ne dorim cu adevarat se intimpla...atunci cind totul este potrivit ...

Ma gindeam la tine in ziua aia cind ai venit ...mincam seminte si imi aminteam de mare si cum vorbeam, mincind seminte amindoi...priveam la iarba din fata mea si ma invaluiau amintirile....apoi am ridicat privirea inainte sa ajungi in fata mea si te-am vazut venind, zimbind ca si cind te asteptai sa ma gasesti acolo...si s-a oprit in loc inima mea si am inceput sa respir grabit ca si cind ar fi trebuit sa fug, caci nu-mi venea sa cred, erai aievea? ori gindul meu fusese atit de puternic incit te plasmuise dupa toti acesti ani cind imaginea de atunci, cu tine venind, fusese doar o insiruire de vorbe?

Si mi-ai vorbit si am stiut ca nu esti naluca si continuam sa vreau sa fug departe cu fericirea mea, regasita atit de neasteptat....si apoi cind te-ai intors si te-am insotit purtam cu mine bucuria de a fi atit de aproape....si am simtit cum ma sufoc de prea mult, eram plina, preaplina, si am vrut sa iti spun ce simt si m-am oprit...pt ca nu era nevoie, stiai. Stiu sigur ca stiai...ce sens mai aveau vorbele?!

Si dupa plecare ta a ramas in urma o "dira" ca si cind ai fi lasat un tunel in urma ta, ca si cind ai fi spintecat aerul cu pasii tai...si te adulmecam asemeni unui animal salbatic, erai inca acolo si m-am intors in casa mea sa te pastrez cu mine...si-am adormit ca un copil, de prea plinul din mine ...citeva minute, suficiente cit sa te pastrez in inima mea atit de viu...

Ai fost un mare dar acum de Paste ...