..imi place sa observ cum totul se transforma in jurul meu: cum in fiecare zi sint mai mai mari frunzele de ieri, cum florile ies din boboci, imi place sa privesc cum picatura se uneste cu oceanul, imi place sa vad cum ma trasform cu fiecare clipa si nu ma tem ca ceea ce vad in oglinda nu seamana cu imaginea mea din anii din urma...nu ma tem de ridurile care incep sa imi brazdeze chipul si nici de greutatea cu care am incetat sa visez uneori...ma tem de firele albe, uneori...alteori zimbesc privindu-le ascunse dincolo de vopsea...imi place sa desenez imagini concentrice care se spiraleaza, unindu-se, creind noi forme la care nu m-am mai gindit inainte...nu imi place sa ma opresc la o singura imagine, un singur plan...imi place sa privesc ca printr-un microscop din ce in ce mai adinc pina cind, ametita, ajung undeva unde nu mai stiu ce este dincolo....Mi te imaginez intr-o continua miscare in aceste zile si surid de departe...as vrea sa stii ca sint aici asteptindu-te, fara graba, cuminte cum iti place tie...si clipele trec si nu ma tem de curgerea lor, eu exist acum in aceasta forma pt tine si totul e "asa cum trebuie sa fie"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu