amintiri

imi amintesc de florile ce mi le-ai dat cindva...atit de pline de viata, flori ce stiau atit de mult de tine...au tinut zile in sir, apoi s-au dus, incet, discret....pentru ca planta sa infloreasca apoi iar si iar de multe ori....le astept si acum .... sa imi bucure inima si ochii ...

...nu cred sa iti fi simtit lipsa mai acut decit in aceste luni in care nu te-am vazut...nu cred sa fi fost dorul meu mai tare ca acum cind simt departarea si timpul dintre noi...am uitat cum esti, cum mirosi, am uitat miinile tale pe trupul meu, dar am uitat mai ales respiratia ta atit de aproape de a mea, atit de mult, incit ma intrebam uneori unde incepe a mea , unde se termina a ta...si imi revine imaginea ta obsesiv in minte...cum m-ai tinut strins in brate dupa acea imbratisare..si cum iti auzeam inima batind si respiratia si totul se suspendase, si nu puteam, nu imi venea sa cred ca e real...

nu pot...nu pot sa spun cit de mult imi lipsesti, sper doar sa treci pe "aici" si sa vezi, singurul loc unde am curaj sa spun ce simt, unde ma ascund dar ma si dezvalui in acelasi timp...ma tem de propriile cuvinte, ma tem ca nu se cuvine sa imi fie dor de tine...si atunci tac...iar cind ma intrebi daca imi lipsesti, evit sa spun ce simt cu adevarat...nu stiu, nu stiu sa ma port si apoi imi pare rau...unde incepe si unde se termina sinceritatea?

tu...tu esti indiferent cit de aproape sau de departe esti...si ma apuca uneori disperarea, ca toti cei care te inconjoara toti te pot auzi si vedea, atinge si vorbi...mi-e ciuda pe vecini, pe copii, pe ciinii si pisica ta, mi-e ciuda ca toti au o parte din tine...iar eu nu mai stiu ce am...am amintirile, am speranta, am departarea..si as vrea sa am curajul sa fiu banala sa tip si sa pling sa iti spun MI- E DOR..cheama-ma...oricind, oriunde...

dar tac

....tac si imbratisez in mine amintirea ta si inchid ochii peste o noua zi care a trecut fara tine