Privesc la soarele ce apune si nu stiu unde incepe si unde se termina melancolia mea...de ce nu reusesc sa ma bucur ca te voi vedea? De ce ma tem pina in ultimul moment, de ce imi vine sa spun clipei...mai stai...nu pleca inca...ma tem de ziua de miine...mi-e prea mult dor, ma doare prea mult carnea si sufletul imi e mult prea ravasit......ce voi face mai intii cind te vor vedea ochii mei?unde vor poposi miinile tale in incercarea de a-si reaminti? simturile imi spun ca te-am uitat....si totusi stiu sigur ca atunci cind va fi totul imi va parea firesc si toate temerile mele vor disparea...
...si clipele alearga spre tine, galop de cai naravasi ce vor sa ajunga acasa....si ochii mi se inchid si miinile cad obosite pe linga corp...unde sint gindurile tale ACUM? unde e amintirea ta de miine...e deja sapata in trupul meu, obosit, prea obosit de mingiierile tale...
ia-ma iubitule si sfarima-ma in mii de bucati, arunca-ma dincolo de lumea astea undeva unde nu exista trecut si nici viitor, du-ma undeva unde nu existam decit in ACUM...iarta-mi lacrimile prea dese, prea amare si tipatul din noptile de nesomn cind te chemam sa vii...si primeste iubirea mea imposibila si fa ce vrei cu ea..pastreaz-o sau arunc-o...e tot ce am, e tot ce ma reprezinta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu