sfirsit

Am intors o fila din viata mea...am pus cartea deoparte si m-am intrebat: de ce asa? de ce nu se putea sfirsi frumos? Si nu am gasit raspuns...asa a fost sa fie...mi-am aplecat pumnii spre pamint si i-am cerut sa ma asculte...si-am auzit...nu plinge, mi-a spus...e cerul deasupra ta...nu este totul suferinta, treci dincolo de ea...si-am ascultat...si m-am uitat in sus si am vazut..era tot acolo cerul si lumea imprejurul meu...si tot acel zbucium s-a oprit si a venit linistea...ma acceptam asa cum eram atunci si acolo si am lasat sa infloreasca sufletul meu...

am vrut prea mult sa fiu a altora si prea putin a mea....de-atitea ori, de mult prea multe ori...nu mai vreau, acum. Vreau sa fiu cu mine si sa spun...e gata...atit a fost...nu are sens nu are rost...atita doar a fost

nu ma opri din drum dragul meu, lasa-ma sa merg inainte...sint tot aceeasi stiuta, sint eu pe care ai chemat-o, stiu acum mai bine ca oricind, si nimic nici o suferinta nu poate fi prea mare caci de cind te-am auzit am STIUT ca nu voi mai putea fi ca inainte..si am ramas aici ca mi-ai cerut...mai mult nu pot...

nu ma opri, te rog