Sfirsit de an

Trandafirii de aici stiu de tine...si chiar daca acum nu mai sint decit niste petale peste care a trecut acest an, ei inca mai pastreaza amintirea acelei zile.....citeva din petale au cazut atunci pe jos anticipind venirea ta si trecerea timpului....parea cumva regizat dar nu era asa...chiar au cazut...

Si ma gindesc acum la anul care a trecut...a fost un an bun, ne-am vazut de multe ori asa cum mi-am dorit la cumpana dintre ani, si imi vine sa zimbesc asa printre lacrimi...cit de mult au insemnat acele ore cind alergam sa te vad sau in care veneai in fuga si nu stii tu ca fiecare minut devenea ora si fiecare ora parea o zi intreaga....si cum ma hraneam apoi saptamini la rind din ceea ce imi dadeai din acele intilniri...

Stiu, nu vrei sa iti vorbesc de toate astea si atunci tac si scriu aici in speranta ca vei citi cindva, mi-e rusine de privirea ta si cu toate astea nu as fi eu de nu as scrie acum aici in cea mai importanta zi din an, cum a fost...

Imi pare rau ca nu am stiut sa imi iau ramas bun de la tine mai frumos ultima data cind am vorbit...de atitea ori ma blochez cind te aud sau te vad, nu stiu ce sa spun sau sa fac, as fi vrut sa iti fi lasat o amintire mai frumoasa din acest an...

Asa ca scriu aici : iti multumesc pt acest an in care ai fost pt mine...

un nou Craciun

Se apropie un nou Craciun...si nu il simt, si desi impodobesc pomul desi privesc in jur la agitatia celorlalti...nu simt nimic

Sint trista. Imi lipsesti atit de mult...

o zi de iarna cind ne-am vazut

..drumul meu spre tine, in acea zi de iarna

..drumul nostru impreuna in prag de seara

..drumul tau inapoi, noaptea

simturi

Simt cum ma vindec...

trecere

Se termina aceasta zodie a abisurilor...si ma intristeaza caci este zodia pe care o simt cel mai mult din toate cite sint...ca va mai trece inca un an pina cind se va mai intoarce...si desi stiu ca e in firea lucrurilor, nu pot sa nu ma intristez cind vad cum trec zilele si lunile si anii...si nu putem opri nimic din toate astea...ba chiar uneori ne place sa ne grabim catre nicaieri...speram sa treaca ziua mai repede, sa ajungem undeva mai curind....ce bine ar fi sa simtim cu adevarat clipa, sa ne bucuram de ea cind o putem simti pur si simplu fara sa ne dorim sa fim altundeva sau altcindva...cite din clipele noastre am fost cu adevarat multumiti ? si cite altele- mult prea multe- ne-am intristat ca nu sintem acolo sau atunci...

Vezi, la asta ma gindeam azi cind ti-am spus despre tine si despre bucuria pe care au simtit-o ca cei ca voi, pe scena...sa poti sa fii in locul unde poti spune ceva lumii, sa poti sa spui prin gesturi ceea ce sufletul nu poate sa spune altfel...e o mare binecuvintare...proababil ca nimic nu se compara cu aceasta daruire pe care o ai cind ai contact cu arta, pe care in plus, o poti crea, exprima, comunica....asta merge dincolo de clipa, de efemeritatea ei...si m-am trezit plingind ca ai simtit toate astea si m-am simtit departata, in alt univers in care ai intrat si tu deseori, prin cuvintele mele, singurele in masura sa "spuna cine sint eu"....

ne-am intilnit la granita cuvintelor, mereu am simtit asta, am creat o lume tangibila si nu...iar tu... ai facut cuvintele sa danseze

si cuvintele care ne-au apropiat ne-au si departat deseori, razbunindu-se poate pt mirajul creat de noi...

e frumoasa lumea asta, fie ea efemera, caci ea e singura posibila...si depinde doar de noi ca sa ii punem un titlu....pt mine acum ea este o ... trecere...

formele dorintelor

http://www.youtube.com/user/ChakraMandala#p/u/5/lChln7kmVaY

ziua de dupa

...e o alta zi de noiembrie....oare de ce zilele plecarilor mele au loc in noiembrie? e poate semnul acesta puternic al zodiei acestei luni cel care face plecarile posibile? nu stiu...stiu doar ca am inteles sa merg inainte ...sa nu mai privesc inapoi si sa accept aceasta noua etapa in care nu mai sint pentru tine.

intelegere

Am inteles, azi....si am ales sa plec

8 noiembrie

..am reusit inca o data...de fiecare reusesc si de fiecare data mor inca putin...cite putin incit probabil la sfirsit cind nu va mai ramine nimic din mine voi muri de tot...stiu atit de bine sa te alung, stiu si ma doare si daca ai sti ce fac eu probabil ca nu ai crede cum de imi iese atit de bine...dar vezi, nu am de ales...simt fara ca tu sa mi-o spui si atunci eu vin spre tine fara sa sovai, cu bratele desfacute desi stiu ca ma vei lovi, desi stiu ca ma va durea si ca zilele ce vor urma vor fi ca si cind lumea toata s-ar prabusi...ce sa fac, asa functionez eu, nu pot altfel...sa ma dau cu fiecare clipa asa cum stiu ca ai tu nevoie, nu cum as vrea eu...si probabil ca asa va fi mereu...

ti-am daruit desenul de ziua ta si am stiut decind m-am apucat sa il fac ca nu il vei primi in inima ta...si am mers mai departe si am plins facindu-l, stiind ca fiintarea lui nu va fi decit un moment atit cit sa apara pe ecranul calculatorului tau...la fel cum se intimpla si cu cele scrise aici...de fiecare data cind scriu stiu ca le vei alunga, si tot le scriu...acum a venit vremea sa iti spun ca toate astea, scrisul sau desenul meu, toate aceste lucruri pe care ti le dau, nu sint doar simple semne...sau simple stari de spirit materializate...ele sint "eu" , ele sint bucati din mine...si ca atunci cind vine vremea lor nimic- nici chiar tu- nu le poate opri....

..e inca ziua ta si desi esti dincolo de acest ecran, desi ti-am vorbit, desi te stiu acolo, nu-ti mai pot scrie ca altadata ....caci tu vrei tacerea mea. Si de aceea ti-o daruiesc ca pe un ultim dar al acestei zile...

drum...

Plec miine la drum...si ma bucur ca voi merge cu trenul si ma bucur ca voi trece prin gara ta si ma bucur ca voi simti emotia ce ma incearca intotdeauna cind fac un drum, odata in plus, un drum ce se intersecteaza cu drumul tau...

....fericirea poate fi atit de simpla...sa treci printr-un loc ce il simti ca facind parte din tine, sa poti sa inchizi ochii si sa chemi amintirile...sa te afunzi in sinea ta si sa nu mai fie nimic altceva decit clipa prezenta...

fiintare cu tine

..si totusi ai auzit dorul meu...si am venit desi corpul meu ma oprea, desi fiecare pas era un chin si ma temeam sa nu ma prabusesc...caci nu as fi putut sa nu vin, cum te-as fi intors din drumul tau? Si ma rugam sa treaca raul de la mine si nu stiam incotro merg si cum vor trece secundele si cum voi reusi sa vin...apoi te-am vazut si mi-am ascuns suferinta...dar m-ai simtit si incet incet imi reveneam...nu stii tu cit m-am rugam in sinea mea sa treaca mai repede...nu ma puteam bucura ca esti dupa atita timp, ca pot sa iti vorbesc aievea, nu puteam nici sa respir cum trebuie...si corpul meu ce nu stia s-asculte...ce paradox..tocmai el, corpul meu ce stia durerea de a-fi dor de tine, acum ca erai, contiua sa il doara....

Poate ca a trebuit sa fim si-asa asa...poate ca altfel bucuria mea ar fi fost prea mare, poate s-ar fi suparat vazduhurile si lumile dintre noi, cine stie...mi-am tot imaginat in lunile din urma cum va fi cind te voi vedea...si parca nu mai puteam sa merg prea departe cu imaginatia mea...

..respir usor acum si simt cum vine somnul la mine...si inainte sa adorm iti scriu aici bucuria de a te fi vazut in aceasta toamna ce de-acum stie de tine....

oboseala

...am obosit ..am obosit sa te chem...

accepare

Azi am plins si ai fost linga mine...in felul in care esti mereu, atit de infiorator de real incit uneori nu ma pot opri sa nu ma intreb unde incepe si unde se termina lumea aceasta...in acest spatiu in care ne-am cunoscut si in care lumile se intrepatrund cu forta, cerindu-si dreptul la fiintare...

Nu am crezut ca voi plinge vreodata linga tine...mi-am propus sa fiu mereu tare sa nu ma vezi altfel decit asa cum iti place sa fiu , puternica...insa asa a fost sa fie...sa ma stii oricum, fie chiar si vulnerabila...si desi nu am vorbit despre asta, desi am vrut sa plec inainte de a-ti da tu seama, ai fost, brusc, aici...si nu cred sa fi fost posibil sa fii mai mult decit ai fost deja...si cuvintele de mai inainte au pierit usor ca zburate de vint..si mi-ai poruncit sa tac si sa uit si dialogul acesta fara cuvinte facea mai mult bine decit orice altceva...

Nu imi pare rau ca m-ai simtit astfel...asa trebuia sa fie...sa fiu femeie, sa pot plinge si sa pot primi consolarea ta. Si sa inteleg ca ceea ce imi ceri e dreptul tau, si ca nu pot face altcumva. Voi fi asa cum vei dori, indiferent ce inseamna asta.

nu cred ca stii cit imi e de dor de tine...

...nu , nu cred ca stii cit de dor imi e tine...caci daca ai sti ai simti in ploaia care bate in geam acum a toamna, lacrimile mele...ai simti rasuflarea mea in spatele tau...si te-ai auzi strigat, noaptea...nu, nu stii...si fiecare zi care trece fara de tine este o zi mai putin din viata mea...si fiecare cuvint scris in acest spatiu e o bucata de fericire....si ma dor miinile de dorul tau si ochii nu mai stiu sa ascunda acest dor ...

Niciodata nu mi-a fost atit de dor...niciodata

stii tu?

Stii tu oare cit de mult, cit de imens mult dor imi este de tine?

trandafiri de octombrie

Imi plac trandafirii care infloresc toamna mai mult chiar decit cei de primavara - vara...caci ei stiu sa reziste si cind este frig noaptea, stiu sa bucure si oamenii care nu se asteapta sa ii vada in acest anotimp...imi plac florile care apar atunci cind nu crezi sa mai fie posibil

Toamna...ea stie cum e sa fie si primavara tumultoasa si vara cu arsita ei...si stie ca dincolo de frunzele care se astern cu fiecare zi este speranta ca va veni cindva soarele...

daca ai sti...

Daca ai sti tu ca pentru tine m-am invesmintat in orice culoare ai dorit si am dansat orice dans , oricit de complicat ar fi fost...daca ai sti..ai fugi, speriat, sau ai ramine sa ma privesti in continuare?

....imi inchid bratele- prea obosite sa mai cheme- inchid ochii, prea obositi sa isi mai doreasca sa vada si altceva decit chipul tau...si ma asez sa ma odihnesc, departe de lumea ta....

ciao ciao

http://www.youtube.com/watch?v=NcanApXUe7E

ciao, ciao, nu trebuie sa plangi

ciao ciao daca vrei scrie-mi

ciao ciao te iubesc crede-ma

ciao ciao o sa vezi ca ma voi intoarce

copacul tau

Au trecut multi ani de cind ai desenat acel copac, in prima ta zi de scoala...acum, incercind sa inteleg ce ai simtit atunci, ti-am pus un copac aici...diferit de al tau..are frunze multe si trunchiul solid..si linga el nu se afla nimeni...caci el este un singuratic, asa cum doar copacii ca el stiu sa fie...e un copac puternic, cu radacini bine infipte in pamint si cu crengi care se duc catre cer, frumos ramificate...si azi, iti spun, ca o profesoara ce sint: imi place copacul care ai devenit...

Spunem adeseori cuvinte pe care le regretam apoi..asa si ea, profesoara ta de atunci, poate a regretat cindva ca nu ti-a inteles desenul de atunci...cite cuvinte nu am spus poate si eu si nu am inteles atunci, cind le-am rostit, ce semn lasa in fiinta ta...apoi, in timp, am realizat ...

Imi pare rau si pt ea si pt mine...si pt toate cuvintele nerostite care au sa mai vina poate, fara sa vreau...imi cer iertare pt ele, si nu pot decit sa sper ca le voi alunga cind va veni vremea lor...as vrea sa pot sa fiu pret de-o secunda in locul profesoarei tale de atunci si sa ma opresc linga tine si sa iti spun: toate desenele copiilor sint frumoase, nu exista desen urit...caci copiii nu stiu sa minta inca...

Azi, dupa atitia ani , vin sa iti dau inapoi un desen cu un copac in care sta ascunsa iertarea ta...si pling alaturi de tine in prima zi de scoala- inceput al unei noi etape- in care lumea va fi altfel...

Am cozi pe spate si sint mica...iar tu esti un baietel tacut ..ne privim din viitor si zimbim ...poate...poate cindva nu vor mai exista aceste lacrimi...

am fost printre nori

Am fost printre nori si am simtit , pret de citeva clipe, ca orice este posibil...ca daca am ajuns atit de sus, atit de departe de ceea ce simt in mod obisnuit ca fiind contingentul, atunci se poate...orice...si dincolo de frica de a vedea lumea de atit de sus, dincolo de teama cumplita de a ma pierde...am simtit bucuria reusitei..de a-mi fi invins frica de a fi acolo, sus...iar norii care pluteau printre noi nu faceau decit sa amplifice senzatia de ireal....

te-am purtat cu mine acolo sus...stiu ca ai fi fost pierdut ca si mine, de inaltime, de frica haului ce se casca din toate partile...dar iti vorbeam, iti spuneam cuvinte si te linisteai si puteai sa admiri natura care stiu ca iti place atit de mult...ai fost nestiut de nimeni, acolo sus printre nori, si tu...

fericire

Fericirea poate fi uneori atit de covirsitoare incit cuvintele ti se pot opri inainte chiar de a fi gindite..ca si cind gindurile s-ar opri din preaplinul inimii tale...pentru ca fericirea vine din inima mai ales...

Ti-am fost recunoascatoare pentru felul in care m-ai facut sa am incredere in mine...pentru cuvintele si gindurile tale pe care le simteam in mod real, invaluindu-ma...asa ca iti ofer fericirea pe care am simtit-o azi cind nu mai aveam nici o speranta...nici macar una...iti multumesc ...

tristete

Miine e o zi grea pt mine...iar azi sint trista

esti la mare

Nu stii , nu banui macar, ce bine imi pare ca esti sa vezi marea...si stiu ca va fi un moment cind se va intimpla sa o privesti "cumva"si o sa simt asta...ai sa te pierzi in ea si ai sa te regasesti apoi altfel...nu stiu cum, insa stiu ca "altfel"

...sint bucuroasa sa te aud cind ma suni de acolo, e o parte din mine care este acolo, cu tine

....multumesc ptru marea din acest an...

sinceritate

..acum... cind e prea tirziu pt a mai schimba ceva, acum...pot sa fiu sincera si sa spun...mi-ai lipsit ca niciodata, mi-ai lipsit cit sa tipe fiecare fibra din mine de dorul tau...si nu am spus nimic, si m-am ascuns si nu am lasat sa se vada...as fi venit pt un minut sa te vad, sa te ating, sa iti spun din ochi tot ce voiam sa iti spun si cu toate astea nu am vrut sa te opresc, nu am vrut sa te supar...mi-am purtat prin casa dorul de tine si mi-am populat visele cu amintirile tale...iar cind te-am auzit, azi...am tacut...am vorbit alte lucruri si cliple se scurgeau si nu gaseam curajul sa spun nimic din toate astea...si totusi tu ai fost aici...te-am purtat invizibil in toate zilele astea si cind ti-am spus ca mi-a fost bine singura, asta am vrut sa spun...ca ai fost aici chiar fara ca tu sa stii...sau poate ca ai stiut...

dorinta

Daca ar fi sa mi se indeplineasca o dorinta de catre zina cea buna, una singura, as alege sa mai mergem cindva amindoi in fata marii...

http://zinaceabuna.blogspot.com/2011/07/mi-e-dor-de-marea-de-atunci.html

Poem

de Stefan Augustin Doinas

La inceput a fost cuvantul IUBIRE.

Respiratia ta ajungea pana la mine

stranie, ca o adiere de vant, iar vantul

staruia in juru-ne ca o respiratie tainica.

Nu-mi amintesc din timpul acela decat

locurile umbrite pe unde treceam

si cerul inalt. Celelalte toate, daca mai vin,

le intalnesc intamplator, ca pe tine.

Intotdeauna acelasi ceas batea ora;

parca toate lucrurile din lume ar fi avut

o singura moarte in aceeasi inima.

zadarnic dau ceata usoara-ntr-o parte

arborii s-apleaca deasupra cu crengile lor

si ramanem singuri in intuneric

ca o profunda revarsare de ape.

La inceput a fost tarmul meu, tarmul tau,

iar intre noi IUBIREA, ca un somn mort.

Prima data, soarele, in timp ce trecea

de la unul

la altul,

cazu, pasare de aur ucisa, in valuri.

Pe urma, fara stirea noastra, fiinte hraparete

coborara de pe tarmuri, umblara pe ape.

Aceasta dura cateva mii de ani. Apoi, intr-un tarziu,

animale marine venira sa muste din tarmuri.

Acum liniile noastre mancate se aseamana

cu profilul continentelor; iar sufletele,

cu floarea nestatornica din spuma marii,

se sfarma in vanturi, se usuca pe stanci.

La inceput intre noi a fost un singur cuvant.

Acum sute de cuvinte moarte se insufletesc,

cand respiratia ta ajunge pana la mine,

stranie, ca o adiere de vant ...

miros de toamna

Azi , privind apusul, am simtit toamna...si am ramas minute in sir admirind culorile si formele norilor pe cer...undeva departe, esti tu...si am simtit mirosul de cer inalt si de toamna...si singele meu a tipat numele tau si dorul meu a sagetat zarile...

ti-am zimbit de departe azi in toamna ce va sa vie...

un miros

Azi am mirosit parfumul cu care ma dau cind ne intilnim. Si amintirile au inceput sa zboare in afara mea, libere...si am simtit dorul de tine...

lucruri stiute de mine

Uneori- nu mereu- stiu ca stii ce stiu eu . Si asta imi aduce o asemenea liniste cum nu credeam ca va fi posibil...ca si cind nimic nu ar mai fi posibil, nimic decit aceasta certitudine...atunci as fi in stare sa ies daca mi-ai cere-o, oricind, la orice ora.... sa merg cu tine oriunde...fara sa pun intrebari, fara sa imi doresc mai mult decit acel moment, atit...

azi a fost unul din momentele cind am stiut ca stii cit stiu...si te-am simtit mirat, ca si cind nu te-ai fi asteptat, dar in acelasi timp multumit, ca si cind nu te-as fi dezamagit...

esti undeva si nu stiu unde si cu toate astea nu vreau sa stiu mai mult decit vrei tu sa ma lasi sa stiu...

vesti

Am primit vesti! Si zimbesc, zimbesc....ai ajuns cu bine...

zile fara de tine

Urmeaza zile fara de tine si incerc sa nu ma gindesc prea mult la asta, incerc sa colorez amintirile mele cum pot, incerc sa nu las viermele durerii sa manince prea mult din carnea sufletului meu...si asteptindu-te iti scriu cuvinte pe care nu am curajul sa le trimit, pe care le las sa stea aici asemenea unei fetite cu codite ce sta la fereastra camerei sale, seara...se lasa prima seara peste distanta dintre noi si de departe iti insotesc pasii...sa te intorci sanatos acasa...

inima

inima...e atit de frumoasa si de complicata...

daca ar fi sa schimb un singur lucru din trecut

....acela ar fi ziua de 1 iunie 2008

dupa care nimic nu ar mai fi fost la fel...

mi-e dor de marea de atunci

Marea de atunci...este o mare care nu se situeaza undeva intr-un spatiu, ci intr-un timp...marea de atunci ...si nimic nu-mi doresc mai mult pe lumea asta decit sa o simt din nou, vie, prezenta in fiinta mea, totala...sa ma lase sa ma simt la rindul meu vie, sa pot sa zimbesc prin toti porii din nou, sa fiu fericita ca exist...

..m-am intors de atitea ori in gindurile mele in acel loc..uneori m-am si dus in mod real, insa niciodata nu am mai simtit-o...si parca fiecare an care a trecut a mai indepartat putin din tumultul si nebunia valurilor din acea zi cind ai incercat sa imi prinzi fericirea in acele citeva poze..

Daca ar fi sa mi se indeplineasca o dorinta de catre zina cea buna, una singura, as alege sa mai mergem cindva amindoi in fata marii...

de la munte

Ma uitam azi spre munti...era un apus superb, dupa ploaie...si se simtea aerul curat si parca respiratia trecea mai usor prin corpul meu, hranindu-ma dupa atitea zile in care caldura excesiva alungase orice urma de liniste...am inchis ochii si am pastrat in mine amintirea acelor clipe care nu aveau sa mai vina niciodata..si atunci m-am gindit ca totul poate fi atit de simplu, ca viata poate fi traita ca si cind ziua de miine nu ar mai aduce nimic...sa poti sa fii , pur si simplu, acum si aici, si sa te bucuri de asta...

I miss the sound of your voice

I miss the sound of your voice
And I miss the rush of your skin
And I miss the still of the silence
As you breathe out and I breathe in

as vrea

As vrea sa am curajul sa iti mingii fata incet, incet si sa te fac sa uiti tot ce e rau...

dupa 5 ani

Azi sint 5 ani. Si nu vreau sa treaca data de azi fara sa o pomenesc aici...

...am stiut ca de atunci nimic nu va mai fi la fel...ca inima mea va incepe sa bata altfel si respiratia mea va cauta sa o urmeze pe a ta...ca miinile mele imi vor mingiia parul incercind sa isi aminteasca mingiierea miinilor tale... nu am sa uit felul in care m-am supus tie fara sovaiala, ca si cind ar fi fost cel mai firesc lucru din lume, ca si cind locul si timpul ar fi fost cele mai potrivite..atunci ceva s-a oprit in universul obisnuit si a facut posibila intilnirea noastra, atit de intensa, atit de rascolitoare...si chiar daca nu am stiut atunci ce urma sa fie cu noi, nu am ezitat sa ne cunostem fara teama de a fi descoperiti...

Si poate nu intimplator ai fost aici, ca si cind ai fi vrut sa imi reamintesti imbratisarea de atunci din bucatarie..dar nu am spus nimic, si nici tu nu ai spus, dar cred ca stiai ... ai fost cu doar citeva zile inainte si mi-ai spus in felul tau , tacind...imi amintesc cum a fost...

mi-ai adus marea

Ieri mi-ai adus marea la mine. Si am primit-o...si s-a asezat frumos acolo unde ii era locul, in inima mea...

Mi-ai mingiiat parul si am auzit vintul cum il rasfira cind mergeam pe mal...mi-ai luat mina si mi-ai tintuit-o si ai intrat in mine si am simtit puterea valului care bate tarmul...m-ai strivit cu fiinta ta si am simtit sub mine nisipul...si am tipat si parca toti pescarusii au tipat in mine bucuria regasirii...si-apoi m-ai chemat la pieptul tau si parca tot soarele se strinsese acolo si mina mea te mingiia recunoscatoare, recunoscindu-te...

S-a intors inauntrul meu marea si s-au asezat toate asa cum trebuie....

rasarit

A rasarit soarele intr-una din diminetile de la mare. Si eu am fost acolo...si emotia inceputului m-a infiorat pentru prima data in acele zile in care incercam, fara sa reusesc, sa simt marea...mi-am dat seama ca eram doua entitati, una in fata alteia, si pentru noi rasarea soarele in acea zi...la fel cum rasarea pentru multe alte fiinte...si am zimbit trist, ca si cind as fi regasit ceva stiut, al carui nume l-am uitat demult...

marea ce va sa vina

...e o mare pe care nu o astept...

alegere

Miine nu am sa fiu ptru tine. Am sa fiu ptru oricine altcineva, ptru colegii mei, ptru cei cu care ma voi intilni pe strada, voi fi ptru toti cei care vor dori sa ma aibe in acest fel, o fiinta intilnita la intersectia drumului lor...si aceasta alegere a mea, care stiu ca va durea, e una constienta, si stiu ca vor urma zile lungi fara de tine, si ca va fi mai ales marea fara tine, insa nu am de ales, mi-ai cerut sa te uit din sufletul si carnea mea si trebuie sa te ascult, ca de fiecare data.

..sa ma vad cu tine a fost mereu un mare dar pe care mi-l faceai....sa fiintam impreuna- oricum- si oricit de putin timp, era ca si cind as fi fost in sfirsit reintregita......Nu stii- caci nu am gasit curajul sa iti spun- ce au insemnat aceste saptamini in care ne-am vazut, cit de multa bucurie mi-ai adus si cu cita nerabdare te asteptam...dar nu iti pot nesocoti dorinta, ti-am promis de atitea ori sa fiu ascultatoare, ca sa fac ce imi ceri trebuie sa am curajul de a ma opri din drum atunci cind ma chemi...

Iarta-ma daca te dezamgesc miine...nu stii cit ma doare...dar nu am de ales

***

Si totusi am fost pentru tine...

loc

Iti scriu din locul in care ne-am intilnit cindva...e casa cu banca in fata, aceeasi pe care stateam cu nu mult timp in urma cind ai venit pe neasteptate...si cele trei momente raspindinte in timp puncteaza cumva simtirea mea de acum, de la carne la suflet si acum, la memorie...incerc sa le leg una de alta si nu pot, e prea mental totul, stau aici cu ecranul in fata si incerc sa ma pun pe mine in cuvinte, si e greu...cum a fost atunci...apoi din nou, atunci, apoi acum...ce sint toate aceste clipe care au disparut undeva de unde le putem culege ca pe niste flori? sint momentele noastre, irepetabile, si totusi atit de prezente prin evocarea lor...imi amintesc atit de viu cum te-am asteptat atunci sa vii, era cald si luasem inghetata, apoi ti-am aratat pozele copilariei mele, am vrut mereu sa le aduc aproape de tine, sa ma stii cum eram ...apoi imi amintesc gesturile apropierii, imi amintesc chiar cum am fost imbracata dupa...era atit de cald, era sfirstit de mai...apoi acum, in joia in care oamenii se pregateau de sarbatoarea pascala, cit de uimita am fost vazindu-te...toate astea se pun strat dupa strat in sufletul meu si dau "senzatia de tine"...

eu cred ca totul, absolut totul, ramine undeva...in locurile prin care trecem...nu poate fi sters . te caut acum aici si te gasesc dar nu asa cum ma aspteptam, e ceva inefabil...e timpul care schimba perceptia si clipele care aduc clipa de "acum"...stiu, mi-ai spus de atitea ori ca simti doar clipa, si totusi stiu, stiu cu acuitate ca si tu poti simti clipa cea trecuta si poti evoca trecutul cu atit de multa intensitate...nu e nevoie sa o spui, am simtit de-atitea ori...asa ca azi nu e nevoie sa te chem, caci esti deja in aerul de-aici si chiar si in trandafirii infloriti ce atunci erau altii...

asezare

S-au asezat, bucata cu bucata, cioburile in care se sfarimase fiinta mea...si totul s-a intimplat firesc, ca si cind nu ar fi fost niciodata altfel...si m-am trezit zimbind ca unei amintiri, acelei dureri din fiinta mea care ma facuse sa uit unde sint, cine sint...

Sint din nou intreaga, dar parca alta...si nu am sentimentul unei reusite, nu ma simt mai "stiutoare" sau mai "matura", ma simt ca si cind as fi trecut prin foc si prin apa, ca si cind totul ar fi fost un vis, atit....

Iti desenez conturul fetei cu virful degetelor, usor, cu ochii inchisi...si-mi simt respiratia ca si cind ar fi respiratia ta, si nu ma tem...nu ma mai tem...am invatat cu adevarat sa plec iar acum , am invatat si sa ma intorc atita cit trebuie, nu mai mult...

...iar degetele mele nu ma dor ca altadata ca nu simt carnea aievea, si nici buzele ce nu iti mai stiu demult sarutarile..... te stiu cu negrul si cu albul din tine, si nu mai vreau mai mult acum...

si drumurile tale spre mine sint fiecare din ele un mod de arata acest intreg al tau, si ma bucur, ma bucur atit de mult ca esti, incit tot ce e rau dispare si tot ce sint se contureaza iar si iar...

plecare

Acum...acum realizez ca cel mai mare dar pe care poti sa il faci cuiva pe care il iubesti este sa il lasi sa plece

Te iubesc prea mult pentru a te face sa suferi, raminind. Asa ca accepta sa plec frumos, privind inapoi la toate lucrurile si toate emotiile si visele pe care ni le-am daruit in acesti ani

Am inteles azi- poate prea tirziu- ca am stat prea mult. Iarta-ma.

m-ai chemat

..mi-ai spus ca imi batea inima ca atunci...mi-era atit de frica, nu stii tu cit, si cu toate astea nu am ezitat sa vin sa te intilnesc , sa fug la primul cuvint rostit de tine. A fost suficient sa spui " doar tu ma poti ajuta", atit. Si am venit si gindurile mele erau confuze, si nu stiam de esti dincolo de acea usa, insa era ceva ce trebuia sa fac pt ca mi-o cerusesi tu. si daca nu ai fi fost, si daca nu as fi avut nici cea mai mica banuiala, si tot m-as fi dus, pina la capatul lumii as fi mers, acolo unde se intilnesc norii cu linia orizontului, si tu stiai asta...

si am intrat si nu stiam daca sa cred ca era vis sau realitate, si niciodata in viata mea nu am incercat atit de multe sentimente deodata...si ai simit inima mea din imbratisare si m-ai linistit asa cum poti doar tu, mingiindu-mi cu infinita tandrete parul, si nimic nu a mai contat, nici ora tirzie, nici locul strain, nimic...

nu am spus nimic din toate astea, nu era nevoie, era cea mai mare surpriza facuta de tine vreodata, si totusi...de cite ori mergind prin fata acelui loc nu m-am gindit, cum ar fi sa mergem acolo, de fiecare data cind te conduceam spre gara am gindit asta si m-am si oprit din gind, prea rusinata pt a-l mai putea duce mai departe...

esti o permanta mirare, tu...si nu mai incerc de mult sa te inteleg...nu pot decit sa ma bucur de fiecare data cind esti in orice mod si in orice fel alegi sa ma chemi...

...a fost marti acel apus superb pe care l-am vazut impreuna...cind suferinta mea sapa in suflet ca un vierme lacom... ai fost ieri...si ai fost si azi...e tot ce conteaza...

parere de rau

..imi pare rau...ca sint astfel...ca am aceasta forma...ca m-am nascut acum si aici si nu altadata cind poate as fi fost mai frumoasa, mai buna, mai potrivita...imi pare rau ca nu am cuvintele potrivite si nici gesturile la care te astepti, imi pare rau ca tac cind ar trebui sa vorbesc si ca vorbesc cind te-ai fi asteptat sa nu spun nimic....imi pare rau ca nu am mirosul care iti place si nici lucurile pe care le port nu sint acelea la care te astepti ...caci atunci cind ma chemi, atunci nu stiu decit sa vin, si orice altceva dispare...si chiar culorile pleaca din universul meu, strivite de bucuria de a-ti fi alaturi...

...as vrea sa ma ascund undeva si sa nu imi vezi anii, prea multi, si nici ochii care nu stiu sa minta, si nici acest corp care ar fi vrut sa fie mai zvelt, mai potrivit tie...si stiu ca vor urma zile fara de tine, si stiu ca nu merit mai mult, dar am sa invat sa stau aici, dincolo de privirile tale si o sa ma imaginez altcumva...

nu vreau sa mai vin sa ma vezi astfel, vreau sa fug privirilor tale, vreau sa uit...si ma doare ca o rana deschisa, ma doare si simt cum lacrimile vor sa plece in drumul lor firesc, si totusi nu le las, inca pot sa le tin incatusate in mine....trebuie sa inteleg ca nu sint ceea ce trebuie, trebuie sa renunt sa mai lupt...

a fost superb apusul de astazi , o adevarata bucurie a privilor noastre....nu am fost in stare sa iti spun nici asta, cit de mult a inflorit sufletul meu vazindu-l..

uitarea

Am lasat azi in urma o durere de 15 ani. Pe care nu am uitat-o nici macar o singura zi. Azi uitasem, nici eu nu stiu cum. Si cind ti-am zis ce data e am ramas fara vorbe, privindu-te lung ca si cind m-as fi intilnit cu propria mea promisiune de a uita de va fi sa fim impreuna cindva in acea zi...si am simtit cum s-a dus din mine precum se duce nisipul , minat de val...si intimplarea a facut sa simtim acel miros amindoi si sa ne placa si sa se materializeze cumva acea simtire ...de a uita...

Ar fi fost altfel viata mea daca atunci as fi facut atunci o alta alegere...poate ca nu ne-am fi intilnit, poate nu as fi invatat tot ce am invatat in anii din urma...am inteles insa azi ca se poate sa uiti si sa ierti brusc...

Imi pare bine ca ai venit...ca mi-ai luat si durerea zilelelor si anilor din urma ...as vrea sa am curajul sa iti spun cindva cit de bine e cu tine si cit ma bucuri cind te aud ca esti aici si spui doar atit: vino...si cum poti sa alungi tot ce-a fost rau, oricit de departe si oricit de demult ar fi fost....

doare

doare ...

azi doare. si imi culc pe brate capul obosit si astept sa treaca durerea...acea durere cu care m-am obisnuit si care face parte din viata mea...durerea de a sti ca nu sint ceea ce au nevoie cei pe care ii iubesc...si ma doare ca nu sint barbat si ma doare ca sint in aceasta forma si as vrea sa dispar sau sa chem in mine o alta fiinta completa pe care sa o privesti si sa o chemi...

....si in acelasi timp vreau sa plec usor de linga tine, sa nici nu ma simti, sa fii liber asa cum iti doresti...ca si cind ar fi trecut un alt anotimp ce imi purta numele...dar de fiecare data ramin in acelasi loc in care m-ai lasat...caci poate te intorci inapoi si cum ar fi daca nu m-ai mai gasi?

o intilnire cu tine

Am asteptat sa treaca zile dupa ce ne-am vazut, inainte de a scrie aici..pt ca nu puteam sa ....spun..

De fiecare data totul e atit de firesc si atit de inedit, totul e atit de stiut si in acelasi timp, neasteptat....fiintarea noastra, in acele clipe, e ca si cind s-ar pune la loc toate cioburile sparte ale lumilor....iar bucuria, pina si bucuria este altfel decit simpla bucurie... era o bucurie stapinita, care si ea, parea fireasca...mi-ai intins mina si am ezitat putin sa te ating, nu de teama ca ar fi putut sa ne vada cineva, stii ca nu am frica cind sint cu tine, ci de teama sa nu ma trezesc din acest vis...caci era ca o continuare a discutiei din noaptea de dinainte...cind am fost atit de mult aproape in amintirile noastre...stii, eu ador sa te aud vorbindu-mi de copilaria ta, este dorinta poate de a intelege mai bine cum ai fost si implicit cum esti .....este apoi dorinta de a te mingiia, asa cum o fac uneori, incet, timid, ca si cind as vrea sa nu te ranesc prin atingerea mea...

si ti-am atins mina si am mers mai departe printre oameni, simtindu-ti mirosul, auzindu-te ...si ti-am spus atunci la masa, ca ce bine ca ai venit, si te-ai mirat cumva si te-ai si bucurat, si apoi am mers mai departe si minutele pareau ca nu se mai termina...caci, iar, timpul se schimba cu tine...

am fost atit de fericita ...si m-a urmarit fericirea mea mult timp, si te simteam fericit si pe tine si asta era ce-mi puteam dori mai mult, era o zi frumoasa, era senin si erai...si cind ne-am despartit nu m-a durut deloc, eram inca sub semnul tau, asa cum am fost toata noaptea...am stat in fata geamului deschis si parca ma intorsesem in timp, cind dupa ce imi vorbeai noaptea asteptam fara sa stiu ce, in fata geamului deschis..acum se auzeau privighetorile si era o noapte asa de senina, si luna stralucea atit de frumos pe cer...

totul mi se parea poleit...aveam bucuria tactila a cearsafului pe care stateam, mirosul pernei pe care se simtea parfumul parului meu pe care stiam ca l-ai simtit, era zimbetul ce stia de tine...si as fi vrut sa iti spun toate astea si nu aveam cum, atunci...

si acum ca au trecut citeva zile peste noi, si acum ca pleci iar, ma intorc catre mine si te caut acolo si ma rog sa ramii, sa nu pleci de aici...

un vis

... am visat azi noapte ca sint barbat...si intiiul meu gind a fost la tine. si tu ai aparut, si te-am intreabat: "asa iti plac mai mult"? Mi-ai spus: "...nu..."

erai mirat sa ma vezi in acea forma, mirat si curios in acelasi timp, ca si cind nu ti-ar fi venit sa crezi ca e posibil asa ceva...iar eu ma bucuram ca te pot surprinde, voiam sa iti plac in orice chip si alesesem acea forma, pt tine...insa am inteles ca nu ai nevoie de altceva de la mine, e bine asa cum sint, si ceea ce ma ingrijora in subconsient putea sa dispara...

a pierit apoi visul asa cum a venit, lasind loc unei stari ciudate, de complet, de firesc....ca si cind ar fi fost nevoie si de asa ceva pt a cunoaste totul ...

nu am gasit curajul sa iti spun acest vis, il las aici sa il descoperi singur....

in memoriam Martha Graham

Asteptarea n-a contat niciodata. N-am asteptat niciodata cu adevarat, caci de fiecare data mi s-a parut ca va fi ultima data. Si te-am privit ca si cind nu aveam sa te mai vad niciodata…si cu toate astea inima mea nu a tremurat si nici nu s-a prefacut in cioburi pt ca, paradoxal, stiam ca va fi o alta data, in nu- conteaza- ce- alt spatiu- si- timp….iar fericirea mea a fost deplina doar in clipele cind ne-am confundat, nu conteaza cum…prin cuvint ( rostit sau scris) sau prin dansul corpurilor noastre…. Am iubit viu si total fiecare reflexie a ta pentru ca nu am putut altfel. Dar tu intelegi ce vreau sa spun. Nu ai nevoie de explicatii. Iar eu stiu, simt de dincolo de orice lege a firii si a simturilor, ca nu se putea altfel. Totul in jur a strigat asta…apoi a soptit…apoi a tacut…ca si cind s-ar fi coborit un ton pentru a nu distruge ceea ce a fost deja facut..pina cind a fost pace intre noi… liniste.

Ne aflam intr-un univers paralel, intr-un spatiu unde cunoscutul si necunoscutul sint inghitite de neant. Ceva ce apartine doar acestei clipe. Iar universul in care coexistam citeodata se opreste pentru o clipa din zbatere ca sa-l putem percepe asa cum este el.

Te-am simtit uneori cum cresti in interiorul meu. Te-am simtit ca parte fizica din mine, ca un organ ce nu stia decit de numele tau..si acest organ imi permitea sa te detectez de la mii de ani si eternitati distanta.

Si eu am locul meu in sufletul tau. Chiar daca nu mi-o mai spui demult, eu stiu asta...caci de fiecare data cind am fiintat impreuna nu a fost nevoie sa ma ascund de tine, iar mastile au picat una dupa alta, fara rusine....iar apropierea de tine a fost de fiecare data o binecuvintare....

Stiu ca e tristete in ochii mei. Sint doar un om... Si uneori doare, oricit de mult mi-as dori sa inteleg...caci stiu ca va trebuie sa spun la revedere ...nu e parasire ceea ce se intimpla acum, plecam doar putin mai departe unul de altul... Fiecare pe un drum care nu-i apartine. In aceasta viata nu ne este permis sa ne incrucisam drumurile pentru un timp prea indelungat... Si pentru ca nu mai esti nu trebuie sa te caut altundeva decit in mine....

in seara asta te-am simtit

...asa cum esti

si nu mai pot spune nimic in plus

imi place

..imi place sa observ cum totul se transforma in jurul meu: cum in fiecare zi sint mai mai mari frunzele de ieri, cum florile ies din boboci, imi place sa privesc cum picatura se uneste cu oceanul, imi place sa vad cum ma trasform cu fiecare clipa si nu ma tem ca ceea ce vad in oglinda nu seamana cu imaginea mea din anii din urma...nu ma tem de ridurile care incep sa imi brazdeze chipul si nici de greutatea cu care am incetat sa visez uneori...ma tem de firele albe, uneori...alteori zimbesc privindu-le ascunse dincolo de vopsea...imi place sa desenez imagini concentrice care se spiraleaza, unindu-se, creind noi forme la care nu m-am mai gindit inainte...nu imi place sa ma opresc la o singura imagine, un singur plan...imi place sa privesc ca printr-un microscop din ce in ce mai adinc pina cind, ametita, ajung undeva unde nu mai stiu ce este dincolo....

Mi te imaginez intr-o continua miscare in aceste zile si surid de departe...as vrea sa stii ca sint aici asteptindu-te, fara graba, cuminte cum iti place tie...si clipele trec si nu ma tem de curgerea lor, eu exist acum in aceasta forma pt tine si totul e "asa cum trebuie sa fie"

banca

Mi-ai spus cindva ca te voi astepta sa vii in fata casei mele, pe o banca...atunci , demult, am crezut ca e doar un vis ca atitea altele, insa acum cind el a devenit realitate, incep sa cred ca ceea ce ne dorim cu adevarat se intimpla...atunci cind totul este potrivit ...

Ma gindeam la tine in ziua aia cind ai venit ...mincam seminte si imi aminteam de mare si cum vorbeam, mincind seminte amindoi...priveam la iarba din fata mea si ma invaluiau amintirile....apoi am ridicat privirea inainte sa ajungi in fata mea si te-am vazut venind, zimbind ca si cind te asteptai sa ma gasesti acolo...si s-a oprit in loc inima mea si am inceput sa respir grabit ca si cind ar fi trebuit sa fug, caci nu-mi venea sa cred, erai aievea? ori gindul meu fusese atit de puternic incit te plasmuise dupa toti acesti ani cind imaginea de atunci, cu tine venind, fusese doar o insiruire de vorbe?

Si mi-ai vorbit si am stiut ca nu esti naluca si continuam sa vreau sa fug departe cu fericirea mea, regasita atit de neasteptat....si apoi cind te-ai intors si te-am insotit purtam cu mine bucuria de a fi atit de aproape....si am simtit cum ma sufoc de prea mult, eram plina, preaplina, si am vrut sa iti spun ce simt si m-am oprit...pt ca nu era nevoie, stiai. Stiu sigur ca stiai...ce sens mai aveau vorbele?!

Si dupa plecare ta a ramas in urma o "dira" ca si cind ai fi lasat un tunel in urma ta, ca si cind ai fi spintecat aerul cu pasii tai...si te adulmecam asemeni unui animal salbatic, erai inca acolo si m-am intors in casa mea sa te pastrez cu mine...si-am adormit ca un copil, de prea plinul din mine ...citeva minute, suficiente cit sa te pastrez in inima mea atit de viu...

Ai fost un mare dar acum de Paste ...

lacrima

Una lacrima,

una sola, cade

per bagnare la terra.

Mio pensiero che dovrebbe volare non trova la forza ne' di gridarti l'amore ne' di toccarti

sei lontano

tanto lontano

non so piu' dove sei

cade quella lacrima per bagnare un amore

che adesso in primavera

doveva rinascere

Invece

adesso nevica

ed e' meta' aprile....

sa merg cu tine...

Sa merg cu tine alaturi e ca si cind s-ar opri brusc timpul in loc...ca si cind ceilalti ar incepe sa traiasca brusc un alt timp, total diferit de al nostru...caci fara sa inteleg cum, clipele se scurg altfel, parca suspendate intr-o realitate care are un alt nume ...nu stiu sa spun altfel, dar e ceva ce m-a lovit de fiecare data, sa simt cu adevarat ca totul se suspenda si ca miscarea celorlalti difera de miscarea in care intram noi atita timp cit sintem impreuna...si din acest motiv ma tem sa vorbesc aproape, ma tem sa fac lucrurile de zi cu zi ca sa nu dispara acel inefabil moment in care simt asa...

http://www.youtube.com/watch?v=YhjwoHcMVTs

uneori ne intersectam cu ceilalti si nu pot sa nu zimbesc - uneori chiar si exterior- caci imi par niste personaje menite sa imi impodobeasca scena mea, oameni decupati cumva pt a face o figuratie si atita tot...

apoi urmeaza clipele de dupa, cind, filtrind totul prin mine, incep sa ma hranesc din acele clipe...si se produce o transfigurare uneori chiar al chipului meu, uneori a vocii...totul devine mai duios, totul se pasteleaza si as vrea sa pot sta pur si simplu, sa ma pot inchide intr-o camera si sa astept sa treaca "efectul vazutului cu tine"...si pt ca nu pot, imi port dupa mine fiinta ta care lasa semne in mine...si zimbesc celor din jur, impartindu-ma, daruindu-mi surplusul de fericire...

Miine pleci departe... si te insotesc in noapte cu trenul care te poarta spre locuri ce eu nu le stiu, si iti vorbesc tot ce nu am curajul atunci cind te vad, de teama de a nu strivi lucrurile, din dorinta de a fi asa cum vrei tu, din marele preaplin care ma insoteste mereu cind imi amintesc ca esti...si am sa si tac daca vei dori sau vom privi pur si simplu noaptea din trenurile copilariei mele in care te chemam nestiindu-ti inca numele..

l'incontro con te

Sono arrivata con il solito treno ...e mentre il treno mi portava da te cercavo di stare tranquilla ma non ci riuscivo....stavo per vederti...e il proprio ritmo si cambiava, e mille parole mi venivano...come sei? chi sei adesso?

mi sono poi diretta verso il posto dove ti aspettavo di solito... le ore che ci separavano sembrano ancora piu' lunghe...i rumori sconosciuti della stanza...l'attesa...l'ansia...i minuti che si succedevano troppo lenti...

poi arrivi.. mi guardi furtivamente mentre ci avviciniamo...i nostri corpi si riconscono subito e si fondano in un abbracio che annulla i giorni di assenza...essere tra le tue braccia e' come arrivare a casa mia persa tanto tempo fa, lo sai?

ricomincio a respirare..mi sono dimenticata di farlo nel modo giusto... non parliamo molto, non ne abbiamo bisogno, lo so che ami il mio modo di non fare domande, e ti amo anche per questo, per come capisci che il gioco va giocato liberamente, totalmente....poi vai a farti la doccia e ti aspetto...ti sei mai chiesto a cosa sto pensando mentre ti aspetto? ti dico io adesso..ho paura..di non svanire al di la' di quella porta chiusa..ho paura che tutto possa essere un sogno... poi ti vedo apparire e sorrido..come sono stupida!

ti avvicini, ti avvicini...le mie mani tremano dal desiderio di toccarti e ogni attimo che c'e' tra di noi e' una tortura che accetto volentieri perche' viene da te ...appena si chiude quella porta e in nostri corpi prendono il sopravvento e si riconoscono in un abbraccio spasmodico mi abbracci e mi piloti verso il letto...poi ti scopri e me lo dai nel tuo modo unico, diretto, da padrone...mi fai inginocchiare...con la bocca ti succhio lentamente mentre tu mi tiri i capelli...lentissimamente...con devozione te lo prendo il bocca tutto e lo percorro in tutta la sua lunghezza...assorbo ancora e ancora il tuo odore muschiato che mi piace tanto e che mi e' mancato tanto... poi sento il rumore degli slip rotti ...un gemito sordo si sente nella stanza...ti voglio in me..ti voglio tanto...poi entri in me, brutalmente e mi piace e vorrei dirtelo ma non oso, e la mia fica cede pian piano e si allarga e lo accoglie tutto...esplodo in una grido forte e ti piace come sono, sfrenata, ti piace perche' sono tutta tua, come mai piu'...sono sfacciata e non mi interessa niente, mi interessa solo di essere li con te...

mi piace il tuo modo di fare all'amore, cosi totale..mi piace specialmente come dopo, mi chiami tra le tue braccia a sentire il tuo cuore che il quei momenti batte viciono al mio...mi piace guardarti mentre hai gli occhi chiusi...mi piace il tuo gusto che sa di piante e di acqua di mare...

mi piace amarti, vederti, sentirti, leggerti, mi piace tutto di te, mi piacciono i tuoi scherzi e i tuoi giochi, mi piacciono le tue partenze e i tuoi arrivi, mi piace il tuo sorriso e le tue risate...mi piacciono i tuoi occhi stupendi e le tue spalle larghe, le tue mani tra i miei capelli e i tuoi baci , mi piace anche quando vai via anche quando, cattivo, non mi fai sapere nulla di te anche se sono tutta un fremito, anche se ti voglio da morire e non ti dico niente ...sono talmente pazza di te che mi piace anche quando non ci sei ...

urmele tale

au trecut zile peste mine si peste urmele tale peste fiinta mea...si inca te simt , inca iti simt rasuflarea noaptea si inca te caut cind ma trezesc...ma trezesc zimbind ca si cind as purta o mare taina si chiar o port, adinc sapata in carnea mea... e taina fiintei tale care a trecut prin pielea mea, in mine

Nu stiu sa o spun in cuvinte si totusi incerc, incerc sa las un semn aici ca sa pot sa retraiesc altadata, bucuria intilnirii cu tine...sint imagini disparate care nu imi chinuie mintea prin amintire, si nu este nici dorul de a le simti iar, este mai degraba o liniste care are un alt ecou...miinile tale mingiindu-mi parul...mirosul pielii tale...respiratia ta peste fata mea...durerea si placerea amestecata atunci cind m-ai patruns...finetea pielii intimului tau..

...inchid ochii si zdrobesc in mine un geamat inceput demult, demult de tot, si zimbesc iar a aducere aminte...sint 8 ani azi de cind te-am vazut intiia data ...si chem din nou din trecut in mine, dupa amiaza aia de primavara...si lumina din ochii tai ...

marea de atunci

Azi ti-am pus citeva poze de la marea de atunci...si trecutul a navalit cu putere, asemenea valurilor alea turbate..

si am privit cum eram noi cei de atunci...si dincolo de timpul care a lasat urmele necrutatoare am vazut aceeasi lumina din ochii tai si m-am recunoscut si pe mine, aidoma.

te chem in noaptea asta spre marea de atunci si chiar daca e frig, chiar daca nu ne poate primi in imbratisarea ei, as vrea sa o privim cu ochii de azi, pe ea, marea de ieri...

a venit primavara

A venit primavara de chiar ziua ei...si nu mi-a venit sa cred ca a iesit cu adevarat soarele de dupa nori dupa atitea zile de intuneric..si in drumul pe care il faceam spre tine incercam sa imi pastrez respiratia stiuta si nu reuseam...

Si strabateam acei kilometri pe care sufletul meu ii strabatuse de atitea ori fara sa imi dau seama nestiind daca e aievea sau nu...si ceea ce simteam nu avea nume, nu era bucurie, nu era temere, nu stiu ce era..

iar acum cind sint din nou aici incercind sa inteleg ce se intimpla cu mine, inca nu stiu...de ce pling, caci nu e un plins de durere, nu e nici fericire, nu stiu ce nume sa ii dau...ma tem sa iti spun toate astea si ma tem de orice ar putea sa imi indeparteze starea asta in care ma transform cu fiecare clipa...si ma uit in oglinda si ma mir sa ma vad zimbind...

Nu cred sa gresesc daca spun ca nu am avut pina acum o asemenea intensitate a simturilor, nu imi pasa sa arat ce am, ce am devenit...si ma rog sa nu se termine niciodata, sa te las acolo unde esti acum...si vreau sa spun si nu stiu cum, cit de implinita m-ai facut si cit de mult imi doresc sa iti aduc macar o mica parte din ceea ce mi-ai daruit tu...

nu ai inteles...

Nu ai inteles ....ca ceea ce simt acum nu mai poate fi incadrat, sablonat, comentat...eu sint acum si aici, si e tot ceea ce conteaza. Eu nu ma mai definesc nici prin el, nici prin tine, eu nu mai sint sotia lui si nici iubita ta, eu sint doar eu, si poate ca la asta trebuia sa ajung in cautarile mele...poate ca iubirea fata de un om spre asta duce, la o cunoastere de sine care nu se poate defini prin celalalt, ci duce doar la o siguranta a existentei insasi....

M-a durut atit de mult alungarea ta din mine, atit de mult, cit n-ar putea spune cuvintele mele vreodata...nu m-am opus pt ca iti spusesem de atitea ori ca nu poate fi altfel, nu aveam cum sa nu te ascult...era ceea ce iti promisesem fara vorbe de atitea ori, ca iti voi fi supusa pina la capat...si nu puteam sa te refuz in acea ultima rugaminte...trebuia sa imi conduc la mormint iubirea pe care o lasasem sa se nasca din mine, pe care o vazusem crescind, inflorind de atitea ori...dar tu aveai drept de viata si de moarte asupra mea, ce as fi putut spune sau face? Cum m-as fi putut impotrivi? Mi-ai spus ca atita a fost, ca de acum inainte vom fi doar in aceasta forma a prieteniei, si am acceptat desi urla in mine totul si deznadejdea mea devenise fiara care ma devora in fiecare noapte, cind nevenindu-mi sa cred ca e adevarat, stateam cu ochii fixi in gol...si semnul a venit...a murit nu doar iubirea mea, ci si un om apropiat, a murit "amanta" asa cum trebuia sa moara si amanta din mine...si luni in sir am plins aceasta dubla moarte fara de lacrimi, si mii de intrebari imi naveleau in minte, uneori in mod obsesiv: de ce? de ce acum? ce soarta crunta ma mina acum departe si de ce nu mai aveam voie sa te numesc in mine ..iubirea mea...

Nu am putut uita cum n-am sa pot uita nici de acum inainte...cum nu am sa ma pot intoarce spre nicaieri...si ochii mei atit de incercanati nu mai stiu ride pt ca zimbetul l-am lasat undeva departe, cindva...

de ce as fi vrut sa te vad azi

http://www.youtube.com/watch?v=YhjwoHcMVTs

"Each of these lives is the right one. Every path is the right parth.Everything could have been everything else and it will have just as much
meaning"

drumurile tale

Mergi miine spre munti....de-ai sti tu de cite ori te-am insotit in drumurile tale si cite vorbe am spus tacind...am stat de fiecare data cuminte, tinindu-mi rasuflarea, prea tematoare sa nu fiu descoperita, si prea fericita ca sint acolo, nestiuta...uneori ma sunai si tresaream, trezita din visurile mele...si vorbele mele pareau poate reci caci nu imi imagineam ca vor putea fi spuse, nu doar gindite...atit de multe drumuri am facut in acest fel cu tine incit un alt fel de drum imi pare imposibil...si de acolo de unde stau te privesc si doar uneori, extrem de rar, te ating usor..sa nu-ti dai seama ca sint...

Azi am simtit ca dincolo de intrebarea ta, ce fac eu miine, ai inteles ca as putea veni, din nou , cu tine...

Atita timp cit nu alegi totul ramine posibil

Azi, El mi-a facut un mare dar: acest film:

http://www.youtube.com/watch?v=C4Vb96ag1a88feature=related

Poate nu intimplator, azi. Cu ani in urma m-ai chemat sa ne vedem. Si pe cind ma indreptam spre tine, trecind prin multimea de oameni, ti-am simtit privirea cum ma cauta..si emotia zilelor fara de tine si neputinta s-au spulberat, lasind loc momentului de pura emotie...m-am emotionat acum ca si atunci, caci ceea ce am primit azi a fost ca si atunci o imensa bucurie..bucuria de a ma reintilni cu Mine. Am inteles azi, patrunzind dincolo de cuvinte si emotii, ca viata poate fi traita cu totul, dincolo de limitarile celor din jur, atit de intens, atit de profund, incit nimic nu poate fi explicat in nici un fel...iar clipa intensa a adevarului la care poti accede printr-o intimplare sau gratie, nu poate fi lasata sa plece pur si simplu...

Si am simtit mesajul filmului prin toti porii mei...atita timp cit nu alegi, totul ramine posibil...in starea de acum nu aleg nimic si tocmai de aceea, pot orice...pot veni spre tine ca atunci, printre oamenii ce treceau nepasatori sau pot sa nu fiintez cu tine fiind aici.... si tot ce rezulta din " alegerea mea de a nu alege "face ca daruirea mea sa fie astfel, mai totala...

Azi ca si atunci ma bucur ca exist si aleg sa iti spun toate astea in limba asta, singura ce-o stiu...si simt fericirea, chiar fericirea de-a exista...

fractal

Nu sint altceva decit un fractal...ma reproduc la infinit, mereu egala cu mine insami si de fiecare data altfel...

tristete

http://www.youtube.com/watch?v=iHEpuj96bCg&feature=related

secretul

..nimic nu a mai fost la fel dupa acest film. Nimic